Când băieții sunt ”rușinoși”, fetele rămân …….în concubinaj.


cununie_2

Am douăzeci și opt de ani și am o relație de șase ani și încă nu ne-am căsătorit, că el nu are de gând, ce să fac, părinte, că îmi doresc și o familie, o casă, cum să-l conving? Toată lumea e de acord, ambii părinți la fel, însă el e rușinos de așa ceva.

 

Rușinos? Părăsiți-l, nu mai pierdeți timpul. El se simte bine așa. Nevastă are, cine să-i facă de mâncare, are, cine să-i spele, are, de șase ani de zile s-a învățat așa, lui îi este bine așa, și fără să fie căsătorit și cununat și când se va plictisi și se va satură de tine, te schimbă fără milă așa cum își schimbă ciorapii.

Cea mai vinovată sunteți dumneavoastră, stați de șase ani cu un băiat, care, nici gând nu are să se căsătorească. Vă întreb: de ce ați stat atât timp cu acest individ, crezând ce? După șase ani de trăire în păcatul curviei, la ce vă mai așteptați? Ce-ar mai fi de realizat și ce-ar mai fi frumos în viața voastră de trăit? Vă spun că nimic. Doar conștiința s-o împăcați. De ce ați ales să trăiți atât timp fără să vă căsătoriți, crezând ce? La ce bine și ce împliniri v-ați așteptat mergând pe această cale? Ceea ce urmează, va fi cu mai mult durere și suspin. Ce poate să aducă în viața voastră călcarea a trei porunci?: „Să nu trăiești în desfrânare” sau „Să nu fii desfrânat”(porunca a-7-a), de șase ani zi de zi o călcați; „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești mulți ani pe pământ” sau ascultă de tatăl tău și de mama ta…(porunca a 5-a). Sfatul părinților, care mereu v-au îndrumat, să nu faceți păcatele acestea grele și rușinoase; „Să nu ucizi”, sau, să nu faci avort,  să nu te ferești, să nu iei contraceptive, etc., toate se cuprind în porunca a 6-a. Ce zice Dumnezeu că i-ați întors spatele și L-ați scos din viața dumneavoastră călcându-i poruncile și ducând o viață fără reguli, fără binecuvântarea Lui?

De ce credeți că a dat Dumnezeu porunci și a pus omului reguli de conviețuire? Ca să-i fie viața bine rânduită și împlinită. Binecuvântarea vieții și fericirea din ea, nu se găsește într-o viață dezordonată și în afara lui Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu găsești o altă stăpânire, cea a păcatului.

Pe cine ați ascultat timp de șase ani? Pe cine asculți și a cui voie faci, ești sub stăpânirea lui. Dacă asculți de Dumnezeu ești cu El, dacă asculți de cel rău ești sub stăpânirea celui rău. Când am săvârșit vreun păcat înseamnă că am ascult de cel ce este stăpânul păcatului, iar stăpânul păcatului este diavolul. Singuri și voit ne băgăm sub stăpânirea lui.

Unde se află binele, binecuvântarea, fericirea și purtarea noastră de grijă? O să ziceți că la Dumnezeu. Așa este, numai la El și dacă suntem numai cu El. Dar fugiți de El. Însă, omul ar vrea pe toate acestea de la Dumnezeu, să le aibă, de ce nu, și dulceața păcatului, adică să slujească la doi domni, lui Dumnezeu și lui mamona.

Nu zic că, băiatul nu este și el vinovat, foarte vinovat. Însă, de la o fată, se așteaptă mai multă pudoare, mai multă sfială, mai multă curăție, mai multă înțelepciune și grijă pentru viața ei.

Băieții sunt diferiți față de fete, în ceea ce privește concepția despre viață. Băieții sunt profitori, caută să cucerească în scurt timp o fată, și să profite de ea, dacă poate. Îi promite multe și tot ce vrea ea să audă, pentru a câștiga încrederea fetei și a-i ceda la păcat. După ce a cucerit-o și a avut-o, nu mai este atât de interesat de fată și la un moment dat, se plictisește și neavând nici-o responsabilitate față de ea, fiind liber, caută altele și face noi cuceriri. Fetele rămân amăgite, cu păcatul, cu rușine, cu neîmplinirea și la o vârstă când nu mai interesează pe nimeni persoana ei. Atunci, se trezește ca dintr-un vis urât și aleargă cu disperare, să-L caute pe Dumnezeu, că poate o mai îndrepta ceva. De cele mai multe ori, e prea târziu, iar Dumnezeu e prea departe, mâhnit și îndurerat, așteaptă îndreptare ei, sau, să facă judecata acelui suflet, ce L-a alungat cu păcatele din viața ei.

Spuneați că băiatul e rușinos și de aceea nu vă cere în căsătorie, credeți? Puteți crede așa ceva? Dacă ar fi avut rușine, nu ar fi trăit cu dumneavoastră în concubinaj, fără căsătorie, fără cununie și să dea ochii cu mama și cu tata sau cu lumea care-l cunoaște. N-are rușine. M-ai degrabă nu are credință și frică de Dumnezeu. Nu are de gând să stea mult încurcat cu dumneavoastră și o să caute prilej potrivit să scape. Dacă v-ar fi iubit și v-ar fi respectat, cu adevărat și ar fi considerat, că în persoana dumneavoastră, a găsit fata vieții lui, v-ar fi cerut de mult în căsătorie, ar fi întemeiat cu dumneavoastră o familie. Nu are nimic din toate acestea. Acum, doar la insistențele dumneavoastră și ale părinților lui, despre care ați spus că vă agreează, să mai deschidă gura și să accepte o căsătorie, mai mult din obligație sau chiar din silă.

Mă întrebați „cum să-l conving?”. Eu vă întreb: pe cine vreți să convingeți? Dacă de 6 ani nu este convins, nu are rost. Dacă nu ați făcut-o la început, când poate avea ceva sentimente și interes asupra dumneavoastră, atunci, îl puteați convinge ușor și mai ales, dacă îi spuneați, la modul serios, și de pe poziția fetei cuminți, cu cinste și cu demnitate: „eu nu stau cu tine nici o zi dacă nu ne cununăm la Sfânta Biserică”, acum aveați un soț, erați soție, nu concubină, erați mama, aveați copii și o căsuță, era ceva împlinit.

Îndemnul meu este, să nu mai stați în păcat cu acest băiat și cu nimeni altcineva, până ce nu vă cununați mai întâi. Să aveți curajul, să puneți punct legăturii nelegiuite în care vă aflați, făceți-vă liberă, nu mai stați încurcată cu acest individ „rușinos”, ca să aveți timp să vă rugați și să cereți de la Dumnezeu iertare de păcate și ajutorul de a vă găsi persoana, care, cu adevărat să fie potrivită pentru dumneavoastră, care să vă iubească și să vă respecte toată viața și cu care să întemeiați o familie.

Pr.Argatu V Ioan

Anunțuri

Sfat pentru cei ce au trăit în concubinaj


casatorie_0

Părinte, am trăit în desfrânare cu soțul meu șapte ani, având doar cununia civilă. M-am rugat tare mult să reușim să ne cununăm religios. Plângea sufletul în mine la spovedanie, ne spovedeam în fiecare an, în Postul Paștelui. Părinte, simțeam că nu ne merge nimic bine din cauza aceasta, mă chinuiam de mult timp și mă rugam pentru un servici pentru mine și nimic. Noi stăm cu chirie și doar cu salariul soțului de abia ne descurcăm și în plus, sunt discuții în casă din cauză că nu lucrez. Am reușit să ne cununăm religios pe 24 septembrie. Îmi venea să plâng de bucurie, în biserică, că în sfârșit am reușit. Dar am plâns, părinte, și de durere în prima zi după nuntă. Nașii erau supărați că nu i-am băgat mai mult în seamă la petrecere și că n-am mulțumit pentru efortul lor de a ne cununa și sufăr tare mult. Vă rog, din suflet, părinte, dați-ne un sfat, ca să am înțelegere bună cu soțul meu. Să ne ajute Dumnezeu cu un loc de munca ca să ne putem așeza și noi la căsuța noastră. Noi nu avem copii, părinte, mi-a fost frică de Dumnezeu să-i fac fără să fim cununați religios, timpul trece și eu am treizeci de ani.

 

Regretabil, că sunt foarte mulți tineri în ziua de astăzi, care trăiesc necununați, în concubinaj, alții s-au cununat la Primărie iar la Biserică nu, alții amână cununia de pe o zi pe alta. Amânarea este de la diavol. Dumnezeu vrea ca imediat să facem ceea ce este bine, să nu amânăm.

Atunci când îți pui în gând să faci un lucru bun, așa cum este Taina Sfintei Cununii, prin care omul primește binecuvântarea lui Dumnezeu, vine diavolul și-ți întoarce gândul, dându-ți amânare. Dacă ai căzut în această ispită și ai amânat, atunci, i-ai făcut voia, iar voința ta de aici încolo devine fără putere, fapt pentru care de câte ori îți pui în gând să te cununi îți aduce amânare sub diferite pretexte, cu care să te simți îndreptățit să mai amâni. Și așa timpul trece, din amânare în amânare.

Diavolul îți aduce această ispită, cu două scopuri. Primul, este ca să-l prindă pe om în robia păcatului, în cazul de față cu păcatul desfrânării, păcat prin care se calcă una din cele 10 porunci, porunca a 7-a: „Să nu trăiești în desfrânare” și prin aceasta să te pună în vrăjmășie cu Dumnezeu.

Al doilea scop, îl folosește pentru tinerii care sunt plăcuți lui Dumnezeu, care se potrivesc și care ar duce o viață frumoasă și ar întemeia o familie plăcută, diavolul le dă amânare pentru a câștiga timp în care să-i despartă.

În ambele situații, nu trebuie amânată căsătoria, ci degrabă să se cunune la Sfânta Biserică, ca să nu aibă timp diavolul să-i piardă cu păcatul desfrânării și nici să aibă timp să-i despartă.

Cel mai periculos pentru a se strica soarta cea bună și pentru mântuire, este păcatul desfrânării, (curviei, sexului, poți să-i spui cum vrei, pentru că este același lucru). Pentru că prin acest păcat diavolul se crede stăpân pe soarta omului, are putere să nu lase pe îngerul lui Dumnezeu să se apropie și nici să aducă daruri unei căsnicii. Așa se explică cum, de la un moment dat, după o bucată de timp de trăire în păcat, tinerii constată că viața lor nu este așa cum ar trebui să fie, cum și-ar fi dorit, că nu au nici o mulțumire, că nu le merge bine în nimic și nimic nu-i bucură, că intervine foarte des cearta, reproșurile, plictiseala, că se află pe un drum fără finalitate, s.a.m.d.

Dacă reușesc până în cele din urmă, după 3,7,10 ani să se cunune religios, este mare lucru. Însă, chiar de se cunună religios, pentru că s-au înfrățit cu păcatul curviei, vor constata că necazurile nu se opresc aici, ci vin parcă cu o intensitatea mai mare și că trebuie să lupte cu mai multă stăruință pentru a păstra unirea dintre ei.

Este firesc să se întâmple așa, pentru că prin Taina Sfintei Cununii, după 7 ani de desfrânare, să nu-i convină diavolului desfrânării care-i stăpânea și care prin cununia lor, el, se vede alungat de la casa lor, fără putere, se vede învins și că i-a pierdut. Pentru că a fost alungat și i-a pierdut, se va întoarce împotriva lor cu mai mare înverșunare, nu singur, ci cu ajutoare, chemând în ajutor mai mulți demoni, ca să desfacă ceea ce Dumnezeu a unit, adică să-i despartă. Atunci tinerii, ca să-și păstreze unirea lor și să biruiască, va trebui să lupte, cu post, cu rugăciune, metanii, spovedindu-se și împărtășindu-se des și nelipsind de la Sfântă Biserică, de la Sfânta Liturghie.

Și nașterea de prunci buni este un dar de la Dumnezeu, pe care-l primesc tinerii prin Taina Sfintei Cununii dacă o fac la timp, sau îl pierd trăind mulți ani în desfrânare, apoi să aibă copii depinde de mila lui Dumnezeu.

Cereți iertare de la nași, împăcați-i, și respectați-i ca pe proprii părinți. Nu-i lăsați să fie supărați pe dumneavoastră.

Pentru a fi bine, și a îndepărta răul, greșeala, păcatul pe care l-ați făcut, trebuie multă rugăciune, zilnic, mult post, multe metanii, multă căință și părere de rău pentru anii pierduți trăind în desfrânare, spovedanie, canon, sfințirea casei, Taina Sfântului Maslu, participare la Sfânta Liturghie în mod regulat, în fiecare duminică, zilnic candela aprinsă, o zi de post negru(ajunare) pe săptămână, citirea acatistelor, că Dumnezeu să vă ierte și să vă miluiască, revărsând asupra voastră darurile Sale.

Pr.Argatu V Ioan

Ce se întâmplă cu cei ce sunt în concubinaj, necununați, și care cunună pe alții?


14962550_1663891430607515_3844336357601838233_n

Sărut mâna, părinte, îmi cer iertare, înainte să cunun pe cineva, pe o pereche de tineri, am stat de vorbă cu un preot, și i-am spus că nu suntem cununați religios, trăim în concubinaj, putem să cununăm pe alții? Dar dânsul, a zis, că nu-i problemă, că ne face o dezlegare și așa putem să cununăm, și chiar atunci, în biserică, dânsul ne-a făcut dezlegare. Este bine ce-am făcut? Eu știam că cei necununați, n-au voie să cunune !

Nu este nici o dezlegare pentru așa ceva, nu știu ce a putut, preotul, să vă citească . Nu v-a sfătuit bine, mai rău v-a încurcat și să vă spun de ce.

Cununând împreună, ca nași, pentru că nu erați cununați religios, v-ați făcut cumetri între voi. Ați devenit rudă cu concubinul, sunteți cumătra lui, ați devenit rude și astfel, ați intrat într-o încurcătură și mai mare.

Nu mai puteți să vă căsătoriți, nu mai puteți să vă cununați, pentru că sunteți rude și este impediment la cununie. Nu puteți să mai trăiți cu el, pentru că trăiți cu, cumătrul dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul acesta și nici preotul nu a gândit ce face, i-a fost mai ușor să vă improvizeze o molitfă, cu de el putere, fără să se gândească la consecințe, ori din slaba pregătire și neștiință, ori din ignoranță și necredință, nu știu.

Căsătoria voastră, de acum, este una nelegiuită, pentru care, cartea poruncește să se desfacă. Trebuie să vă opriți și să nu mai continuați relația între voi, păcatul este greu. Cartea spune, ”Cel ce va păcătui cu cumătra, 11 ani să nu se împărtășească”, canonului 79 al Sfântului Vasile cel Mare.

Așa se întâmplă când preotul și credincioșii, care nu respectă rânduielile bisericești, și pentru călcare lor vor răspunde în fața lui Dumnezeu, atât preotul, cât și credincioșii.

Pr.Argatu V Ioan