Când diavolul îți fură mintea -incestul spiritual și curvia trupească


10482243_344996735705492_6967642010502898818_n

Părinte, am un bun prieten de familie, care, este văduv de opt ani, și se simte din ce în ce mai mult, că-i este tot mai greu, singur. Nașa lui de cununie este și ea văduvă și i-a propus finului să se cupleze cu dânsa, dar, să ceară dezlegarea cuiva. A mers la preotul lui, care, a spus nu. A mers la Î.P.S.Pimen, care i-a spus ei că nu se poate. A mai mers la un părinte din Humor, care, la fel, nu i-a dat ei dezlegare. Când au văzut că nu sunt înțeleși de nici un preot, vor să ia singuri hotărârea de a sta împreună, fără acordul preotului, pe motiv că în Biblie nu spune nicăieri că e păcat. V-aș ruga, dacă găsiți ceva legat de consecințele acestei uniri dintre nașă și fin, să ne spuneți, poate se va schimba credința lor greșită.

 

Sigur că, necredința își spune cuvântul. Dacă au fost la atâția preoți și nu au găsit pe nici unul, să fie de acord cu ei, trebuia să creadă că este ceva serios. Dacă au fost și la ierarhul locului și tot așa le-a spus și el, trebuia să se gândească că este un păcat pe care nimeni nu și-l asumă să le dea dezlegare. Cum se chemă păcatul pe care vor să-l facă? Se chemă „incest” între o mamă și fiul ei, pe linie spirituală.

Între ei, este gradul I de rudenie spirituală. Cartea spune că cine săvârșește păcatul desfrânării, cu nașa sau cu finul, nu are voie să se împărtășească 20 de ani, canonul 79 a Sfântului Vasile cel Mare. Așa de greu este acest păcat, îi trebuie omului timp de 20 de ani de căință, ca să fie curățit. Să citească,  în Aghiazmatar-ul din 1976, pagina 62, sau Molitfelnic-ul din 2006, pagina 77,  sau în orice ediție, care, se găsește la orice preot.

Ce au citit dumnealor și nu au găsit scris? Biblia?  Biblia nu cuprinde explicarea canoanele, nici a gradelor de rudenie în detaliu, nici a rânduielilor bisericești, nici a slujbelor, ca să le înțeleagă omul, ci doar face amintire de ele și de faptul că e păcat dacă sunt călcate cu bună știință, se dau niște porunci de către Dumnezeu, pe care omul nu trebuie să le calce. Din Biblie sunt preluate și explicate și le găsim în alte cărți scrise de Sfinții Părinții, pe înțelesul fiecărui creștin, și care fac parte din Sfânta Tradiție ce are aceeași valoare cu Sfânta Scriptură (Biblia).

Nimic n-au citit din ceea ce trebuia să citească. Au cerut vreunui preot să le arate unde scrie, în ce carte, în Canoanele Bisericești, în Molitfelnic, în Aghiazmatar, în cărțile de Drept Bisericesc, etc.? Nu.

Pe ei nici nu-i interesează ce scrie în Biblie și în cărți. Lor li s-au aprins „călcâiele”, și vor cu orice preț să se împreuneze, să-și satisfacă pofta nebună. Credeți că nu știu că este păcat și încă unul destul de mare ? Știu. Dar, ca niște necredincioși și vicleni, caută pe ”preotul” care să fie de acord cu păcatul lor, ca să-l folosească scut de justificare și care să poarte toată vina pentru păcatul lor, crezând că în fața lui Dumnezeu, vor fi iertați, dând vina pe preotul care a fost de acord. Viclenie. În fața lui Dumnezeu va amuți toată gura, neștiind ce să răspundă, nu se vor putea dezvinovăți de păcatul lor, dreptatea lor va fi ca o cârpă lepădată înaintea lui Dumnezeu, pentru că n-au ascultat de poruncile lui Dumnezeu, de Biserica Sa și de preoții Săi.

Pr.Argatu V Ioan

Anunțuri