Când băieții sunt ”rușinoși”, fetele rămân …….în concubinaj.


cununie_2

Am douăzeci și opt de ani și am o relație de șase ani și încă nu ne-am căsătorit, că el nu are de gând, ce să fac, părinte, că îmi doresc și o familie, o casă, cum să-l conving? Toată lumea e de acord, ambii părinți la fel, însă el e rușinos de așa ceva.

 

Rușinos? Părăsiți-l, nu mai pierdeți timpul. El se simte bine așa. Nevastă are, cine să-i facă de mâncare, are, cine să-i spele, are, de șase ani de zile s-a învățat așa, lui îi este bine așa, și fără să fie căsătorit și cununat și când se va plictisi și se va satură de tine, te schimbă fără milă așa cum își schimbă ciorapii.

Cea mai vinovată sunteți dumneavoastră, stați de șase ani cu un băiat, care, nici gând nu are să se căsătorească. Vă întreb: de ce ați stat atât timp cu acest individ, crezând ce? După șase ani de trăire în păcatul curviei, la ce vă mai așteptați? Ce-ar mai fi de realizat și ce-ar mai fi frumos în viața voastră de trăit? Vă spun că nimic. Doar conștiința s-o împăcați. De ce ați ales să trăiți atât timp fără să vă căsătoriți, crezând ce? La ce bine și ce împliniri v-ați așteptat mergând pe această cale? Ceea ce urmează, va fi cu mai mult durere și suspin. Ce poate să aducă în viața voastră călcarea a trei porunci?: „Să nu trăiești în desfrânare” sau „Să nu fii desfrânat”(porunca a-7-a), de șase ani zi de zi o călcați; „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești mulți ani pe pământ” sau ascultă de tatăl tău și de mama ta…(porunca a 5-a). Sfatul părinților, care mereu v-au îndrumat, să nu faceți păcatele acestea grele și rușinoase; „Să nu ucizi”, sau, să nu faci avort,  să nu te ferești, să nu iei contraceptive, etc., toate se cuprind în porunca a 6-a. Ce zice Dumnezeu că i-ați întors spatele și L-ați scos din viața dumneavoastră călcându-i poruncile și ducând o viață fără reguli, fără binecuvântarea Lui?

De ce credeți că a dat Dumnezeu porunci și a pus omului reguli de conviețuire? Ca să-i fie viața bine rânduită și împlinită. Binecuvântarea vieții și fericirea din ea, nu se găsește într-o viață dezordonată și în afara lui Dumnezeu. În afara lui Dumnezeu găsești o altă stăpânire, cea a păcatului.

Pe cine ați ascultat timp de șase ani? Pe cine asculți și a cui voie faci, ești sub stăpânirea lui. Dacă asculți de Dumnezeu ești cu El, dacă asculți de cel rău ești sub stăpânirea celui rău. Când am săvârșit vreun păcat înseamnă că am ascult de cel ce este stăpânul păcatului, iar stăpânul păcatului este diavolul. Singuri și voit ne băgăm sub stăpânirea lui.

Unde se află binele, binecuvântarea, fericirea și purtarea noastră de grijă? O să ziceți că la Dumnezeu. Așa este, numai la El și dacă suntem numai cu El. Dar fugiți de El. Însă, omul ar vrea pe toate acestea de la Dumnezeu, să le aibă, de ce nu, și dulceața păcatului, adică să slujească la doi domni, lui Dumnezeu și lui mamona.

Nu zic că, băiatul nu este și el vinovat, foarte vinovat. Însă, de la o fată, se așteaptă mai multă pudoare, mai multă sfială, mai multă curăție, mai multă înțelepciune și grijă pentru viața ei.

Băieții sunt diferiți față de fete, în ceea ce privește concepția despre viață. Băieții sunt profitori, caută să cucerească în scurt timp o fată, și să profite de ea, dacă poate. Îi promite multe și tot ce vrea ea să audă, pentru a câștiga încrederea fetei și a-i ceda la păcat. După ce a cucerit-o și a avut-o, nu mai este atât de interesat de fată și la un moment dat, se plictisește și neavând nici-o responsabilitate față de ea, fiind liber, caută altele și face noi cuceriri. Fetele rămân amăgite, cu păcatul, cu rușine, cu neîmplinirea și la o vârstă când nu mai interesează pe nimeni persoana ei. Atunci, se trezește ca dintr-un vis urât și aleargă cu disperare, să-L caute pe Dumnezeu, că poate o mai îndrepta ceva. De cele mai multe ori, e prea târziu, iar Dumnezeu e prea departe, mâhnit și îndurerat, așteaptă îndreptare ei, sau, să facă judecata acelui suflet, ce L-a alungat cu păcatele din viața ei.

Spuneați că băiatul e rușinos și de aceea nu vă cere în căsătorie, credeți? Puteți crede așa ceva? Dacă ar fi avut rușine, nu ar fi trăit cu dumneavoastră în concubinaj, fără căsătorie, fără cununie și să dea ochii cu mama și cu tata sau cu lumea care-l cunoaște. N-are rușine. M-ai degrabă nu are credință și frică de Dumnezeu. Nu are de gând să stea mult încurcat cu dumneavoastră și o să caute prilej potrivit să scape. Dacă v-ar fi iubit și v-ar fi respectat, cu adevărat și ar fi considerat, că în persoana dumneavoastră, a găsit fata vieții lui, v-ar fi cerut de mult în căsătorie, ar fi întemeiat cu dumneavoastră o familie. Nu are nimic din toate acestea. Acum, doar la insistențele dumneavoastră și ale părinților lui, despre care ați spus că vă agreează, să mai deschidă gura și să accepte o căsătorie, mai mult din obligație sau chiar din silă.

Mă întrebați „cum să-l conving?”. Eu vă întreb: pe cine vreți să convingeți? Dacă de 6 ani nu este convins, nu are rost. Dacă nu ați făcut-o la început, când poate avea ceva sentimente și interes asupra dumneavoastră, atunci, îl puteați convinge ușor și mai ales, dacă îi spuneați, la modul serios, și de pe poziția fetei cuminți, cu cinste și cu demnitate: „eu nu stau cu tine nici o zi dacă nu ne cununăm la Sfânta Biserică”, acum aveați un soț, erați soție, nu concubină, erați mama, aveați copii și o căsuță, era ceva împlinit.

Îndemnul meu este, să nu mai stați în păcat cu acest băiat și cu nimeni altcineva, până ce nu vă cununați mai întâi. Să aveți curajul, să puneți punct legăturii nelegiuite în care vă aflați, făceți-vă liberă, nu mai stați încurcată cu acest individ „rușinos”, ca să aveți timp să vă rugați și să cereți de la Dumnezeu iertare de păcate și ajutorul de a vă găsi persoana, care, cu adevărat să fie potrivită pentru dumneavoastră, care să vă iubească și să vă respecte toată viața și cu care să întemeiați o familie.

Pr.Argatu V Ioan