Sfat pentru proaspeții căsătoriți…”O căsnicie se ține cu dinții”.


15056416_129087574238401_1134930556095416098_n

 

Părinte, nu mă înțeleg cu soțul meu. Ne certăm zilnic din lucruri mărunte, am ajuns să ne contrazicem din orice și să ne spunem cuvinte urâte. Ba, chiar vorbim de divorț deși suntem căsătoriți doar de cinci luni. Astăzi am fost la biserică și ne-am certat și acolo, după Sfânta Slujbă, pentru că i-am spus că Anafora nu se ia decât pe stomacul gol și el s-a enervat. Nu știu ce să mai fac, încerc să îi vorbesc frumos, să am o atitudine pozitivă când ne întâlnim, dar, degeaba. E și foarte gelos, deși nu ar avea motive. Vă rog, dacă mă puteți ajuta cu un sfat bun.

 

De ce credeți, că o căsnicie are ca bază dragostea sau iubirea între soți? Tocmai, pentru a se putea realiza înțelegerea și armonia în sânul ei, ca un climat binecuvântat de conviețuire. Când soții se iubesc, lasă cu multă ușurință de la ei să treacă, sau, să fie în favoarea celui iubit. Este nevoie de iubire și înțelegere, pentru a se contura o căsnicie în care să domnească armonia.

Deoarece, cei doi soți, sunt diferiți prin fire, prin educație, prin moralitate, prin mediile din care provin, trebuie ca fiecare să-și învingă firea, orgoliul propriu, improprind de la celălalt ceea ce este bun și dă sens căsniciei. Pentru a se putea realiza armonia într-o căsnicie, este nevoie ca fiecare să accepte și să renunțe. Să accepte unele manifestări, trăiri, gândiri, gesturi, pretențiile celui iubit și să renunțe la multe din ale sale. Dacă sunt firi încăpățânate, arogante și orgolioase, la ambii sau unul dintre ei, atunci nu se poate realiza liantul de bună conviețuire între cei doi.

Vă îndemn să porniți de la sfatul Părintelui Ilarion Argatu, ce l-a dat unei perechi de tineri, cu aceeași problemă: „nu vă certați amândoi odată, ci pe rând”. Când soțul este nervos și pus pe ceartă, soția trebuie să-și impună multă răbdare, să tacă și să-l liniștească pe soț și invers, când soția este într-o astfel de situație, soțul trebuie să rămână calm, cu răbdare, ca să se poată detensiona situație și să poată sta de vorbă, cu calm și discernământ, rezolvând prin explicații și dialog civilizat, ne înțelegerea.

Discuțiile și certurile, sunt inevitabile între soți. Fiecare căsnicie trece prin așa ceva, dar, depinde de înțelepciunea cu care se gestionează. Soții, trebuie să treacă cu vederea, unul celuilalt, stările de nervozitate, vorbele exprimate, greșelile,  să nu le contabilizeze. Dacă începem a contabiliza greșelile celuilalt, ajungem la concluzia că, altă soluție de împăcare nu poate fi, decât divorțul.

Aceasta se întâmplă în primii ani de căsnicie, pentru că în acești ani, se rodează relația între soți, cu acceptări, cu renunțări, cu iertări și se formează un nou climat propriu de conviețuire, specific fiecărei căsnicii.

Starea de dezarmonie într-o căsnicie, o întrețin orgoliile și sfaturile negative primite de la cei din apropiere: părinți, socri, frați, rude, prieteni, etc. Într-o astfel de luptă, cu orgoliile și cu influențele, se călește și devine rezistentă o căsnicie sau se dezintegrează. Depinde de soți, dacă sunt virtuoși sau împătimiți. Dacă unul dintre soți este mai încăpățânat, mai orgolios, mai pătimaș, decât celălalt, pentru cel din urmă, va fi tot mai  greu de dus crucea și jugul căsniciei. Prin purtarea acestei cruci, cu greutate, răbdând până la sfârșit, unul dintre soți, trăiește într-o permanentă stare de martir, iar celălalt soț, într-o stare de călău cu care domină. La judecata sufletului unul va primi cununa muceniciei și celălalt osânda chinuitorului.

Spuneați că vă certați de la lucruri mărunte, de ce vă implicați? Unde vă este dragostea și înțelepciunea? De ce vă lăsați provocată și antrenată în certuri pentru un lucru de nimic? Pentru că nu vă rugați destul, ca Dumnezeu, să vă întărească căsnicia cu înger păzitor puternic. Astfel, fără să vă dați seama, ascultați de un soi de demoni, care luptă împotriva căsniciei voastre, și care au misiunea, de a vă despărți și să strice, ceea ce a unit Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii. Voi faceți, ca misiunea acestor demoni, să se realizeze cu ușurință, nu vă luptați cu ei, și la un moment dat, voi o să plângeți și o să vă osândiți și ei se vor bucura, că, vor primi laude în iad, pentru aceasta. Vă întreb, dacă se întâmplă așa, cine a câștigat?

Sunteți de cinci luni căsătoriți, vă întreb, ca un părinte, ați lăsat chiar din prima zi de după cununie, să vină un copilaș, care odată cu venirea lui, să vă aducă binecuvântarea căsniciei, a casei voastre și bucuria vieții, sau vă feriți de a nu avea copii un timp? V-ați făcut astfel de planuri păcătoase? Dacă este așa nu vă fericesc, pentru aceasta vi se întâmplă aceste lucruri, din cauza că respingeți o binecuvântare pe care ați primit-o de la Dumnezeu, la Taina Cununiei. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se respinge și nici nu se amână, se primește pe loc, sau, dacă nu, se pierde. Pentru că, vrăjmașii vieții noastre nu dorm, ei muncesc, se luptă cu noi, pentru a ne trage în jos, în diferite chipuri și moduri.

Sfatul meu este: să vă întăriți în credință, să vă înarmați cu răbdare, să vă călăuzească permanent înțelegerea, să renunțați la orgolii, să lăsați copii să vină odată cu binecuvântarea primită la cununie și să vă iubiți soțul. Dacă nu puteți sau nu reușiți, atunci, cereți ajutor de la Dumnezeu, plecându-vă genunchii în fața icoanelor, cerând înger păzitor puternic al căsniciei, pace, liniște și înțelegere în casă, prin post și rugăciune.

Vreau să închei cu sfatul Părintelui Ilarion Argatu că „O căsnicie se ține cu dinții” luptând pentru ea și cu rugăciune și nu cu divorțul.

Pr. Argatu V Ioan

Sfat pentru părinții care se amestecă în viața fiilor căsătoriți. O iubire exagerată !!?


1521374_1426890257546883_637686606_n

Părinte, simt că fiul nostru s-a îndepărtat enorm de noi, părinții, și nora. De când s-au căsătorit, chiar și pe fetele care le au, le vedem foarte rar. De unde atâta răutate și ură la nora noastră, pentru noi? Nu le dorim decât tot binele din lume.

 

Încercați să nu vă amestecați cu nimic în căsnicia lor, la un moment dat, o să se întoarcă cu dragoste și respect față de dumneavoastră. În toate cazurile de neînțelegere dintre copiii, care se căsătoresc și părinți, pornesc de la prea multă grijă a părinților și preocupare, de felul cum se conduc copii în viața lor de cuplu.

Încercați să nu mai faceți nici o observație, fie ea și de bine, pentru nimic, lăsați-i pe ei să-și rânduiască viața și să se conducă, fără să le dați sfaturi dacă nu vi le cer. Orice intervenție de a dumneavoastră în viața lor, pe ei îi deranjează. Știu că vă este greu ca mamă, să nu ziceți nimic, pentru că până la căsătoria lor, dumneavoastră le-ați purtat de grijă, zilnic, educându-i și învățându-i ce este bine și cum să crească. Acum, a venit vreme, când atitudinea grijulie de mamă încetează, parcă prea deodată și trebuie să acceptați acest lucru. Ce spune Sfânta Scriptură: „Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup”(Mat. 19,5).

Așa a rânduit Dumnezeu să se întâmple, trebuie să înțelegem aceasta, oricât de mult i-am iubi pe fii noștri și oricât de mult bine le-am vrea. Ei trebuie, să se separe și oarecum, să ne părăsească, în sensul de a fi independenți, conducându-se de acum singuri, fără noi părinții.

Nu fiți revoltată și geloasă pe această rânduială a lui Dumnezeu și renunțați la ambiția și conceptul că sunteți mamă și că trebuie, ca fiul și nora, să vă asculte ca până acum în toate.

Mai bine, lăudați-i și binecuvântați-i că se înțeleg bine, că muncesc, că se iubesc, că au copii, că v-au făcut bunică, s.a.m.d. În rest, cum își vor așterne, așa vor dormi, cum vor munci, așa vor mânca, cum se vor înțelege, așa vor avea tihnă, cum își vor crește copii, așa vor avea cinste de pe urma lor, să fie treaba lor în toate, nu vă amestecați cu nimic. Puneți pază gurii, ca să nu mai ziceți nimic; gard pornirilor, ca să stați cuminte acasă lângă soț; bariera gândurilor, ca să nu vă mai frământați de grija lor; portiță vizitelor, pe care s-o deschideți doar din când în când, ca să-i vizitați, să vedeți ce mai fac, să vă vedeți nepoții, fără să-i plictisiți sau să-i mâhniți. Ei sunt o familie și vor să se conducă singuri.

Copii și nora dumneavoastră, sunt copii buni, nu au ură și nici răutate asupra dumneavoastră, ci așa înțeleg ei acum, deocamdată, că vor mai stopa intervențiile dumneavoastră, posesive și nedorite, în viața lor, și ca un scut de apărare, față de insistențele și atitudinea posesivă pe care aveți față de ei.

Nu-i deranjați, lăsați-vă să fiți dorită și iubită. Să vă ceară să mai mergeți pe la ei, să vă ceară să mai stați a vreme la ei, să vă dorească.

Binele pe care-l spuneți că le doriți, nu înseamnă grija dumneavoastră, exagerată, pentru viața lor, ci binele trebuie să vină din partea dumneavoastră, numai atunci, când ei au nevoie de el și vi-l cer. Atunci, când vor zice: mamă, tată, ajutați-ne să ieșim din impasul și din necazul acesta, sau, ajutați-ne cu un sfat.

Aduceți-vă aminte de timpul când erați ca ei, atunci când v-ați căsătorit, sunt sigur, că nu vă doreați să se amestece nimeni în căsnicia dumneavoastră, nici părinții și nimeni altcineva. Să nu știe nimeni cum o duceți bine sau rău, de felul cum vă conduceți și cum vă descurcați, acest lucru vor și copii dumneavoastră. Vor să vă demonstreze, că se știu descurca singuri și că se pot lupta cu propria forță, cu greutățile vieții și ajutați fiind de Dumnezeu, prin Taina Cununiei.

Dumneavoastră, ca părinți, nu vă supărați, ci rugați-vă pentru ei, ca Dumnezeu să le dea ajutor și tot binele și bucurați-vă de ei, de reușitele și realizările lor.

Dacă veți ține cont de aceste sfaturi, pe care vi le dau, și veți privi cu o atitudine de încredere, optimistă și ne pătimașă pe ei și căsnicia lor, se va schimba relația dintre dumneavoastră și fii în bine, și o să fiți fericiți și iubiți. Amin.

Pr. Argatu V Ioan