Când diavolul îți fură mintea -incestul spiritual și curvia trupească


10482243_344996735705492_6967642010502898818_n

Părinte, am un bun prieten de familie, care, este văduv de opt ani, și se simte din ce în ce mai mult, că-i este tot mai greu, singur. Nașa lui de cununie este și ea văduvă și i-a propus finului să se cupleze cu dânsa, dar, să ceară dezlegarea cuiva. A mers la preotul lui, care, a spus nu. A mers la Î.P.S.Pimen, care i-a spus ei că nu se poate. A mai mers la un părinte din Humor, care, la fel, nu i-a dat ei dezlegare. Când au văzut că nu sunt înțeleși de nici un preot, vor să ia singuri hotărârea de a sta împreună, fără acordul preotului, pe motiv că în Biblie nu spune nicăieri că e păcat. V-aș ruga, dacă găsiți ceva legat de consecințele acestei uniri dintre nașă și fin, să ne spuneți, poate se va schimba credința lor greșită.

 

Sigur că, necredința își spune cuvântul. Dacă au fost la atâția preoți și nu au găsit pe nici unul, să fie de acord cu ei, trebuia să creadă că este ceva serios. Dacă au fost și la ierarhul locului și tot așa le-a spus și el, trebuia să se gândească că este un păcat pe care nimeni nu și-l asumă să le dea dezlegare. Cum se chemă păcatul pe care vor să-l facă? Se chemă „incest” între o mamă și fiul ei, pe linie spirituală.

Între ei, este gradul I de rudenie spirituală. Cartea spune că cine săvârșește păcatul desfrânării, cu nașa sau cu finul, nu are voie să se împărtășească 20 de ani, canonul 79 a Sfântului Vasile cel Mare. Așa de greu este acest păcat, îi trebuie omului timp de 20 de ani de căință, ca să fie curățit. Să citească,  în Aghiazmatar-ul din 1976, pagina 62, sau Molitfelnic-ul din 2006, pagina 77,  sau în orice ediție, care, se găsește la orice preot.

Ce au citit dumnealor și nu au găsit scris? Biblia?  Biblia nu cuprinde explicarea canoanele, nici a gradelor de rudenie în detaliu, nici a rânduielilor bisericești, nici a slujbelor, ca să le înțeleagă omul, ci doar face amintire de ele și de faptul că e păcat dacă sunt călcate cu bună știință, se dau niște porunci de către Dumnezeu, pe care omul nu trebuie să le calce. Din Biblie sunt preluate și explicate și le găsim în alte cărți scrise de Sfinții Părinții, pe înțelesul fiecărui creștin, și care fac parte din Sfânta Tradiție ce are aceeași valoare cu Sfânta Scriptură (Biblia).

Nimic n-au citit din ceea ce trebuia să citească. Au cerut vreunui preot să le arate unde scrie, în ce carte, în Canoanele Bisericești, în Molitfelnic, în Aghiazmatar, în cărțile de Drept Bisericesc, etc.? Nu.

Pe ei nici nu-i interesează ce scrie în Biblie și în cărți. Lor li s-au aprins „călcâiele”, și vor cu orice preț să se împreuneze, să-și satisfacă pofta nebună. Credeți că nu știu că este păcat și încă unul destul de mare ? Știu. Dar, ca niște necredincioși și vicleni, caută pe ”preotul” care să fie de acord cu păcatul lor, ca să-l folosească scut de justificare și care să poarte toată vina pentru păcatul lor, crezând că în fața lui Dumnezeu, vor fi iertați, dând vina pe preotul care a fost de acord. Viclenie. În fața lui Dumnezeu va amuți toată gura, neștiind ce să răspundă, nu se vor putea dezvinovăți de păcatul lor, dreptatea lor va fi ca o cârpă lepădată înaintea lui Dumnezeu, pentru că n-au ascultat de poruncile lui Dumnezeu, de Biserica Sa și de preoții Săi.

Pr.Argatu V Ioan

Anunțuri

Sfat pentru părinții care se amestecă în viața fiilor căsătoriți. O iubire exagerată !!?


1521374_1426890257546883_637686606_n

Părinte, simt că fiul nostru s-a îndepărtat enorm de noi, părinții, și nora. De când s-au căsătorit, chiar și pe fetele care le au, le vedem foarte rar. De unde atâta răutate și ură la nora noastră, pentru noi? Nu le dorim decât tot binele din lume.

 

Încercați să nu vă amestecați cu nimic în căsnicia lor, la un moment dat, o să se întoarcă cu dragoste și respect față de dumneavoastră. În toate cazurile de neînțelegere dintre copiii, care se căsătoresc și părinți, pornesc de la prea multă grijă a părinților și preocupare, de felul cum se conduc copii în viața lor de cuplu.

Încercați să nu mai faceți nici o observație, fie ea și de bine, pentru nimic, lăsați-i pe ei să-și rânduiască viața și să se conducă, fără să le dați sfaturi dacă nu vi le cer. Orice intervenție de a dumneavoastră în viața lor, pe ei îi deranjează. Știu că vă este greu ca mamă, să nu ziceți nimic, pentru că până la căsătoria lor, dumneavoastră le-ați purtat de grijă, zilnic, educându-i și învățându-i ce este bine și cum să crească. Acum, a venit vreme, când atitudinea grijulie de mamă încetează, parcă prea deodată și trebuie să acceptați acest lucru. Ce spune Sfânta Scriptură: „Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup”(Mat. 19,5).

Așa a rânduit Dumnezeu să se întâmple, trebuie să înțelegem aceasta, oricât de mult i-am iubi pe fii noștri și oricât de mult bine le-am vrea. Ei trebuie, să se separe și oarecum, să ne părăsească, în sensul de a fi independenți, conducându-se de acum singuri, fără noi părinții.

Nu fiți revoltată și geloasă pe această rânduială a lui Dumnezeu și renunțați la ambiția și conceptul că sunteți mamă și că trebuie, ca fiul și nora, să vă asculte ca până acum în toate.

Mai bine, lăudați-i și binecuvântați-i că se înțeleg bine, că muncesc, că se iubesc, că au copii, că v-au făcut bunică, s.a.m.d. În rest, cum își vor așterne, așa vor dormi, cum vor munci, așa vor mânca, cum se vor înțelege, așa vor avea tihnă, cum își vor crește copii, așa vor avea cinste de pe urma lor, să fie treaba lor în toate, nu vă amestecați cu nimic. Puneți pază gurii, ca să nu mai ziceți nimic; gard pornirilor, ca să stați cuminte acasă lângă soț; bariera gândurilor, ca să nu vă mai frământați de grija lor; portiță vizitelor, pe care s-o deschideți doar din când în când, ca să-i vizitați, să vedeți ce mai fac, să vă vedeți nepoții, fără să-i plictisiți sau să-i mâhniți. Ei sunt o familie și vor să se conducă singuri.

Copii și nora dumneavoastră, sunt copii buni, nu au ură și nici răutate asupra dumneavoastră, ci așa înțeleg ei acum, deocamdată, că vor mai stopa intervențiile dumneavoastră, posesive și nedorite, în viața lor, și ca un scut de apărare, față de insistențele și atitudinea posesivă pe care aveți față de ei.

Nu-i deranjați, lăsați-vă să fiți dorită și iubită. Să vă ceară să mai mergeți pe la ei, să vă ceară să mai stați a vreme la ei, să vă dorească.

Binele pe care-l spuneți că le doriți, nu înseamnă grija dumneavoastră, exagerată, pentru viața lor, ci binele trebuie să vină din partea dumneavoastră, numai atunci, când ei au nevoie de el și vi-l cer. Atunci, când vor zice: mamă, tată, ajutați-ne să ieșim din impasul și din necazul acesta, sau, ajutați-ne cu un sfat.

Aduceți-vă aminte de timpul când erați ca ei, atunci când v-ați căsătorit, sunt sigur, că nu vă doreați să se amestece nimeni în căsnicia dumneavoastră, nici părinții și nimeni altcineva. Să nu știe nimeni cum o duceți bine sau rău, de felul cum vă conduceți și cum vă descurcați, acest lucru vor și copii dumneavoastră. Vor să vă demonstreze, că se știu descurca singuri și că se pot lupta cu propria forță, cu greutățile vieții și ajutați fiind de Dumnezeu, prin Taina Cununiei.

Dumneavoastră, ca părinți, nu vă supărați, ci rugați-vă pentru ei, ca Dumnezeu să le dea ajutor și tot binele și bucurați-vă de ei, de reușitele și realizările lor.

Dacă veți ține cont de aceste sfaturi, pe care vi le dau, și veți privi cu o atitudine de încredere, optimistă și ne pătimașă pe ei și căsnicia lor, se va schimba relația dintre dumneavoastră și fii în bine, și o să fiți fericiți și iubiți. Amin.

Pr. Argatu V Ioan

Doi tineri botezaţi de acelaşi naş… nu se pot căsători împreună


10155119_956987757679011_4334171083461505744_n

Sărut mâna părinte. Am o nelămurire în privinţa rudeniilor spirituale…. Naşa mea de botez m-a botezat pe mine şi pe prietena mea, există impediment la căsătorie din punct de vedere canonic. Unii preoţi mi-au zis că se poate, alţii nu. Vă rog să mă lămuriţi.

-Dacă pe dumneavoastră şi pe prietena v-au botezat acelaşi naş, amândoi sunteţi în gradul 1 cu naşul, şi în gradul 2 unul cu celălalt, respectiv dumneavoastră cu prietena, sunteţi fraţi spirituali, pentru că aveţi acelaşi părinte spiritual. Până la gradul 4 de rudenie spirituală nu se pot căsători, este impiediment la căsătorie. Aşa că trebuie să treceţi de la stadiul prieteniei cu perspectivă de căsătorie, într-o altă dimensiune, respectiv cea de fraţi, cu respectul ce se cuvine.
Chiar dacă nu ar preciza canonul expres cine sunt socotiţi fraţi, prin cea de a doua naştere care este Botezul, m-aş duce cu gândul la cel ce săvârşeşte naşterea în calitate de părinte duhovnicesc sau spiritual.
Toţi copiii duhovniceşti ai naşului, sunt fraţi. Naşul devine părinte duhovnicesc pentru toţi pe care i-a botezat şi toţi sunt fiii lui duhovniceşti. Raţional şi duhovnicesc spunem că toţi fiii unui părinte duhovnicesc sunt fraţi, ce au fost renăscuţi de acelaşi părinte (naş), aşa cum raţional şi duhovnicesc este şi în cazul fiilor trupeşti a unui părinte, toţi copiii lui sunt fraţi, născuţi din acelaşi părinte.
Tot raţional şi duhovnicesc, considerăm că, toţi cei renăscuţi duhovniceşte (botezaţi) de un părinte intră sub incedenţa gradelor de rudenie cu părintele (naşul), respectiv de relaţia tată-fiu. Dacă dumneata şi prietena dumitale şi oricare, care sunteţi fiii aceluiaşi tată, între dvs n-a intervenit nici o relaţie de rudenie? Nu sunteţi fraţi? Suntem, pentru că dacă nu am fi, Botezul, nu ar mai produce efecte de rudenie. Este greşit să considerăm că gradele de rudenie prin Botez se stabilesc numai între cel botezat şi copiii trupeşti ai naşului. Copiii naşului sunt fii trupeşti ai acestuia, tot la fel de bine şi finii naşului sunt fii duhovniceşti ai aestuia şi toţi laolaltă sunt fraţi.
Dacă gradele de rudenie merg a fi socotite şi pentru cel ce este adoptat (înfiat) de un părinte care nu este nici duhovnicesc şi nici trupesc legat ca rudenie de părintele care îl înfiază, el devine fiu al părintelui adoptiv şi frate al copiilor acestuia prin însuşi actul adopţiei, care nu este decât un act legal prin judecatorie şi se face de către preot o rugăciune pentru înfiere, care, nu are valoare de taină ca Sfântul Botez ci este o ierurgie, oare nu sunt mai presus efectele unei Sfinte Taine, cea a Sfântului Botez care este socotită a fi o naştere? Nu?
„Cine nu se va naşte din apă şi din Duh nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu” [58].
Deci, Botezul este o naştere duhovnicească.

*

Vedeţi că Părintele Ilarion Argatu face referire foarte clară chiar pe subiect, în cartea „Ne vorbeşte Părintele Ilarion Argatu„ în capitolul: „CĂSĂTORIA TINERILOR CARE AU ACELAŞI NAŞ” [59] redau textul:
-„Pr. Ioan: Se pot căsători între ei, copiii din diferite familii, dar, care au acelaşi naş de botez ?
-Pr. Ilarion: Nu, nu se pot căsători doi tineri care au acelaşi naş de botez, deoarece se consideră fraţi spirituali având acelaşi părinte spiritual. Chiar dacă nu sunt rudenii de sânge, dar sunt rudenii spirituale. Prin naş s-a stabilit gradul II de rudenie între cei doi tineri, naşul fiind în gradul I cu fiecare dintre ei. ”


[58].- Ioan 3,5.