Pentru cei ce merg la spovedit…


spoveditul

Cercetaţi canoanele ce ar trebui să le dea duhovnicul pentru fiecare păcat şi comparaţi-le cu cele pe care le primiţi, ca să vedeţi cât de grele sunt păcatele pe care le facem, cât de mult ne îndepărtează de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie şi cât de îngăduitori sunt duhovnicii, ca dumneavoastră, să nu vă îndepărtaţi, ci să vă îndreptaţi şi să nu mai greşiţi.

Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăşanie şi canonisirea lor după Sfintele Canoane[31]:
-Fermecătorii sau vrăjitorii, 20 de ani să nu se împărtăşească;
-Cei care se duc la fermecători, 6 ani să nu se împărtăşească;
-Cei care dau în cărţi, care dau cu bobii, care ghicesc în cafea, care dau cu ghiocul, care descântă şi cei care se duc la ei; cei care poartă talismane, mărţişoare, buruieni descântate sau altceva de acest fel; cei care pun semne la copii şi la vite să nu se deoache, 6 ani să nu se împărtăşească[32];
-Cine cheamă vrăjitori sau fermecători pentru a face rău altora, ca un ucigaş se socoteşte şi 20 de ani să nu se împărtăşească[33];
-Preacurvarii (Cei căsătoriţi, desfrânând cu persoane străine căsătorite se numesc preacurvari), homosexualii (Homosexuali se numesc aceia care desfrânează anal bărbat cu bărbat sau bărbatul cu soţia lui desfrânând în chipul arătat mai sus), cei care se împreună cu dobitoacele, cei ce se împreună cu femeile lor peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îşi fac demonica plăcere sărutându-se unde nu trebuie), 15 ani să nu se împărtăşească;
-Curvarii (Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriţi sau văduvi desfrânează), 7 ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu sora lui de un tată şi de o mamă, 20 de ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu nora sau cu mama soacrei, 11 ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu cumnata lui sau cu vara primară, 10 ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu a doua vară, 9 ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu naşa care l-a botezat, 20 de ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu cumătra, adică cu mama naşei care a botezat, cine va curvi cu două surori sau, femeia, cu doi fraţi, 11 ani să nu se împărtăşească;
-Cine va curvi cu mama vitregă şi cine a desvirginat o fecioară mai mică de 12 ani, acela 12 ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce a curvit cu femeia sa peste fire (împreunarea peste fire este atunci când bărbatul sau o femeie îşi fac demonica plăcere sărutându-se unde nu trebuie), să nu se împărtăşească 15 ani; la fel şi femeia se canoniseşte dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fără voia ei), 6 ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce s-a căsătorit a doua oară, 1 an să nu se împărtăşească;
-Cel ce s-a căsătorit a treia oară, 10 ani să nu se împărtăşească; iar de are copii sub 40 de ani, 5 ani să nu se împărtăşească. Dacă a trecut de 40 de ani şi are copii, să nu i se mai îngăduie a treia căsătorie;
-A patra căsătorie nu este îngăduită; iar dacă cineva a încheiat-o, acea căsătorie să se desfacă şi 8 ani să nu se împărtăşească;
-Dacă se va împreuna cineva înainte de cununia religioasă, 1 an să nu se împărtăşească;
-Dacă cineva va curvi cu mama logodnicei lui sau cu o altă rudă a ei, acea căsătorie se opreşte;
-Cel ce a făcut malahie (Onania), 40 de zile să mănânce hrană uscată şi să facă câte o sută de metanii pe zi şi cu mare căinţă în suflet hotărându-se de a nu mai greşi; se poate împărtăşi cu Sfintele Taine. Dacă nu îndeplineşte canonul arătat mai sus, 1 an să nu se împărtăşească;
-Femeia fiind în timpul periodului, adică în zilele necurăţiei ei, (la menstruaţie) să nu se împreune cu bărbatul şi nici în biserică nu poate să intre, să nu ia anaforă şi aghiazmă, ori să sărute sfintele icoane, mai înainte de opt zile, adică mai înainte de a fi trecut periodul ei. Dacă femeia, după opt zile nu s-a făcut bine, atunci mai prelungeşte timpul până s-a făcut deplin sănătoasă. În duminici şi sărbători, miercuri şi vineri şi în cele patru sfinte posturi de peste an, soţul şi soţia să se păstreze în curăţie (Pentru duminici şi sărbători soţul şi soţia să nu aibă împreunare de vineri orele 24 şi până luni orele 17);
-Cei căsătoriţi dorind să se împărtăşească la praznice, sărbători, duminica, sau în oricare alt timp să aibă 7 zile. Fără împreunare înainte şi trei zile după împărtăşanie;
-Cei tineri, însă, de curând căsătoriţi, pot să se împărtăşească cu trei zile de curăţie mai înainte de a se împărtăşi şi o zi după aceea;
-Cei care fac malahie unul cu altul sau femeie cu femeie, 80 de zile să se canonisească mâncând hrană uscată în toate zilele şi făcând câte o sută de metanii pe zi. De nu va împlini acest canon, 2 ani să nu se împărtăşească şi să facă câte o sută de metanii pe zi;
-Cel ce a ucis de bunăvoie, 20 de ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce a ucis fară voia lui (din greşeală), 10 ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce a ucis în război sau apărându-se de tâlhari, 3 ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce de bunăvoia lui s-a lepădat de Hristos şi revine, la sfârşitul vieţii lui să se împărtăşească;
-Cel ce din cauza chinurilor s-a lepădat de Hristos, 8 ani să nu se împărtăşească;
-Cel ce a furat şi singur a spus fapta sa, după ce va înapoia cele furate, 1 an să nu se împărtăşească; iar dacă a fost descoperit de alţii, 2 ani să nu se împârtăşească şi să înapoieze cele furate sau costul lor, dacă nu le mai are;
-Jefuitorii de morminte, 10 ani să nu se împărtăşească;
-Furtul de cele sfinte, fie din biserică sau din altă parte, 15 ani să nu se împărtăşească;
-Călcătorii de jurământ, ca şi cei care au jurat strâmb, 10 ani să nu se împărtăşească;
-Cei ce joacă în horă, cad sub afurisenie [34];
-De se va căsători un bărbat cu o femeie evreică, sau, o femeie ortodoxă cu un bărbat evreu, sau cu bărbat eretic, sau bărbatul ortodox cu femeie eretică, acea căsătorie să se desfacă; dar dacă iudeul sau ereticul primeşte credinţa ortodoxă, atunci căsătoria să rămână încheiată;
-De va muri pruncul nebotezat din neglijenţa părinţilor, aceştia 3 ani să nu se împărtăşească şi să facă câte o sută de metanii pe zi;
-Femeia care şi-a omorât pruncul fară să vrea, în timpul somnului, 7 ani să nu se împărtăşească;
-Femeile care îşi omoară pruncii în pântece, care avortează sau fac raclaj, 10 ani să nu se împărtăşească, iar dacă se feresc să nu facă copii, 1 an să nu se împărtăşească;
-Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăşească;
-Cel ce ocărăşte sau batjocoreşte pe cineva, trei zile să se afurisească şi să mănânce numai pâine cu apă, pentru că: … cel ce va zice fratelui său nebun, vinovat este de gheena focului “ [35];
-De va avea cineva vrajbă asupra altuia şi unul dintre ei moare fără ca ei să se fi împăcat, cel rămas în viaţă se opreşte de la Sfânta Împărtăşanie 1 an, şi timp de 40 de zile va merge la mormântul celui mort şi va cere iertare cu lacrimi de durere şi va face câte 50 de metanii pe zi;
-Dacă va ocărâ şi va batjocori cineva pe părinţii săi, cu greu canon să se canonisească, iar dacă îi va bate, pe unul ca acela numai arhiereul, iar la mare nevoie şi preotul, poate a-l dezlega de acel mare păcat şi numai după ce şi-a împlinit canonul ce i-a fost dat şi numai după ce şi părinţii lui iarăşi l-au primit şi l-au iertat;
-Părinţii care îşi nedreptăţesc copiii, pe unii iubindu-i, iar pe alţii defăimându-i, deşi ei sunt cu bună cuviinţă şi nu le împart drept zestrea ce li se cuvine, dacă nu se vor îndrepta să fie lipsiţi de Sfânta Împărtăşanie şi lepădaţi de Biserică, adică să se afurisească;
-Acela care ar ocărâ, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei şi lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime şi la un loc cu Iuda va fi partea lui şi 2 ani să nu se împărtăşească, chiar de l-ar ierta preotul, căci zice Scriptura:
„Pe mai marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău”[36];
-Cel învrăjbit cu cineva, mai înainte de a se împăca, nu poate intra în biserică şi nici să trimită prinos şi să facă câte 50 de metanii pe zi până ce se va împăca cu cel pe care l-a supărat, cerându-şi iertare cu toată umilinţa, iar dacă acela este vinovat şi tot el nu vrea să se împace, vina rămâne asupra lui, iar acesta nu mai este sub canon;
-Dacă va mânca cineva de dulce miercurea sau vinerea precum şi în Postul Paştelui, 2 ani să nu se împărtăşească (numai cei ce au pogorământ);
-Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestanţii, adventiştii, pocăiţii, tudoriştii, baptiştii şi alţii de acest fel, sau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească şi dacă nu se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har;
-Dacă va lucra cineva în duminici sau în sărbători, să se afurisească, fară numai dacă va face aceasta fară voia lui;
-Acela care nu merge la Sfânta Liturghie trei duminici la rând, să se afurisească, fară numai dacă este greu bolnav;
-Dacă a ştiut cineva despre altul că păcătuieşte şi nu l-a oprit, cu toate că putea să-l oprească, unul ca acela să se canonisească, la fel cu acela care a săvârşit păcatul;
-Dacă cineva se împodobeşte ca să facă sminteală şi se dă cu mirodenii, dacă îşi vopseşte părul, unghiile, faţa, sprâncenele şi buzele, să se afurisească [37];
-Sinucigaşului nu i se face prohodire (înmor- mântare cu preot) şi nici în cimitir nu se îngroapă; aceasta însă numai dacă n-a fost inconştient (nebun)
când s-a sinucis;
-Dacă cineva ar vrea să intre în cler, dar a căzut în vreunul din păcatele: fermecătorie, ghicitorie, vrăjitorie, curvie, preacurvie, malahie, recăsătorie, ucidere, lepădarea de Hristos, acela nu se mai poate face preot [38].

______________
[31].- Molitfelnicul Mare, Chişinău, 1820, pag. 501-527.
[32].- Canonul 61 Trulan.
[33].- Canonul 72 al Sfântului Vasile cel Mare.
[34].- Afurisenie înseamnă despărţire şi lepădare de Biserică.
[35].- Matei 13, 12.
[36].- Faptele Apostolilor 23, 5.
[37].- Canonul 103 Trulan.

Regula necurăţiei la om


in biserica

Am promis şi mă ţin de cuvânt, că voi scrie pe rând, toate argumentele care susţin rânduiala pusă de Dumnezeu în om şi în Biserică, temeliuită de Sfinţii Părinţi prin Dreptul Canonic, că:
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să intre în Sfânta Biserică, fiind sfinţită şi târnosită de episcop.
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să intre în Pridvorul Bisericii, ce a fost sfinţit odată cu biserica de către episcop şi face corp comun cu ea, exceptând: catehumenii, femeile după 40 zile de lehuzie, ce s-au curăţat. Dar nu şi femeia în timpul necurăţiei ei trupeşti şi nici bărbatul întinat;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să calce în Curtea Bisericii, ce a fost sfinţită de episcop înainte de zidirea acelei biserici. Toate Bisericile sunt construite pe pământ sfinţit;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să se atingă de Lucrurile Sfinte, din Biserică, de acasă şi de ori unde s-ar afla, de: icoane, candele, veşminte preoţeşti, sfinte vase, Sfântul Mir, Sfânta Evanghelie, Sfintele Cununii, Sfânta Cruce, cristelniţa botezului, etc.;
-NU au voie, atât femeile cât şi bărbaţii în timpul necurăţiei trupeşti, să bea sau să mănânce nimic din ceea ce este sfinţit: Sfânta Împărtăşanie, Sfânta Anaforă, Aghiazmă mare sau mică, prescură, arthos, untdelemn sfinţit etc.

Redau mai jos câteva texte din Sfânta Scriptură ce vorbesc în mod direct despre femeia în timpul scurgerii de sânge lunare, că este necurată. Natura ei devine în stare de necurăţie, pentru 7 zile din lună (să nu se confunde nevoia de igienă corporală cu natura întinată a omului), iar prin atingere de lucruri sau de oameni, toate cele atinse devin necurate.

ARGUMENTUL BIBLIC
– sau ce spune Biblia despre necurăţia omului?

 

1.- FEMEIA NECURATĂ:

• -“De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara.
Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat./…/
De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va fi” [176].

• –„Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei”[177].

• -“Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său” [178].

• -“Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei”[179].

2.- BĂRBATUL NECURAT:

-Bărbatul ce are scurgere de sămânţă este necurat atât el cât şi patul lui şi toate lucrurile pe care le-a atins.

• -„Grăiţi fiilor lui Israel şi le spuneţi: Dacă un bărbat va avea curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat” [180];

• -“Şi legea necurăţiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui, el este necurat”[181];

• -“Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot lucrul, pe care va şedea cel ce are curgere, este necurat”[182];

• –“Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminţei, acela să-şi spele cu apă tot trupul său şi va fi necurat până seara” [183];
•- “Dacă bărbatul se va culca cu femeia şi va avea el curgerea seminţei, să se spele amândoi cu apă şi necuraţi să fie până seara” [184];

•- “Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere şi pentru cel ce i se va întâmpla pierderea seminţei, care-l face necurat” [185];

3.- BISERICA ŞI LUCRURILE SFINTE:

-Cel necurat să nu intre în BISERICĂ, pentru că spurcă locaşul cel sfânt:

• –“Iar dacă vreun om va fi necurat şi nu se va curăţi, omul acela se va stârpi din obşte, căci a spurcat Locaşul Domnului…Acesta să fie aşezământ veşnic pentru dânşii” [186];

• –“Aşa să feriţi pe fiii lui Israel de necurăţia lor, ca să nu moară ei în necurăţia lor, spurcându-Mi Locaşul Meu cel din mijlocul vostru” [187];

•- “A aşezat de asemenea portari la porţile templului Domnului (Biserică), ca să nu poată intra cel ce este necurat prin vreo faptă” [188];

• -“Şi au intrat preoţii înăuntrul templului Domnului (Biserică) pentru curăţire şi au scos afară în curtea templului tot ce au găsit necurat în locaşul sfânt al Domnului”[189].

-Cel necurat să nu se atingă sau să nu mănânce din cele sfinte.

-“Omul… care… va avea curgere de sânge să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va curăţi; şi cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi de curgerea seminţei”[190].

-Biserica trebuie curăţită de necurăţia ce se adună în ea.

• –“Şi au curăţit sfintele şi au dus pietrele necurăţiei la loc necurat”[191].

4.- PENTRU PREOŢI ŞI MIRENI:

-Pentru cei ce nu fac deosebire între curat şi necurat şi pângăresc lucrurile sfinte, şi care este datoria preoţilor?

• –“Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!” [192];

• –“Preoţii calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat…., şi Eu sunt înjosit de către aceştia” [193];

• -“Ei , preoţii, trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat” [194].

5.- CÂND POATE DEVENI OMUL NECURAT?

-Cel ce se atinge de necuraţie omenească şi de tot lucrul necurat va fi necurat:

• –“Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurăţenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său„[195];

• -“Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat până seara”[196];

• –De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi”[197].

-Cel ce se atinge de trupul de animale necurate va fi necurat toată ziua.

• -“Să deosebiţi dobitocul curat de cel necurat şi pasărea curată de cea necurată; să nu vă întinaţi sufletele voastre cu dobitoc sau cu pasăre, nici cu toate cele ce se târăsc pe pământ, pe care Eu le-am deosebit ca necurate”[198].

-Cel ce mănâncă din animale domestice moarte (mortăciuni) necurat este toată ziua.

• -“Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mănâncă şi se va atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până seara”[199];

• –“Şi tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâşiat de fiară, acela, fie băştinaş sau străin, să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat”[200].

 

ARGUMENTUL CANONIC [201]

 

1.- Canonul 2 al Sfântului Dionisie Alexandrinul (+264):

“În privinţa femeilor care au necurăţie lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele în această stare, să intre în Casa lui Domnezeu (în Sf.Biserică), socotesc că şi a întreba este de prisos (adică este bine ştiut lucrul acesta şi nu ar avea rost să mai întrebe cineva); deoarece cred că nici ele, fiind credincioase şi cucernice, n-ar îndrăzni să intre, aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de trupul şi sângele lui Hristos; căci nici aceea ce avea scurgerea sângelui de 12 ani nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga (adică, poate să se roage), oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobândi ajutor (acasă şi nu în Biserică); iar cel ce nu este cu totul curat, şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte şi de Sfintele Sfinţilor”.

Canonul interzice în mod direct femeilor aflate în perioada lunară de necuraţie, de a intra în Biserică, subliniind că fiecare femeie trebuie să ştie de acest lucru din natura şi firea lucrurilor, iar conştiinţa să-i interzică de a se atinge de lucrurile cele sfinte sau de Biserică, care este Casa lui Dumnezeu şi este sfinţită nici măcar de preot, ci, de arhiereu.

Nici o femeie credincioasă, cucernică, cu râvnă şi evlavie faţă de Sfânta Biserică şi de lucrurile sfinte, nu ar îndrăzni din conştiinţă să se atingă de acestea. Doar cei necredincioşi, nepioşi, necunoscători în cele sfinte şi duhovniceşti, dar care dau sfaturi şi fără de nici un respect faţă de Sfânta Biserică şi de lucrurile cele sfinte şi cei care nu-şi pun osteneala sau nu ştiu cum să facă de a îndrepta şi a mântui pe cineva, ar îndrăzni să nesocotească acest canon, şi a contrazice până şi pe sfinţi şi pe Dumnezeu prin cuvântul Sfintelor Scripturi, după a lor “înţelepciune” având conştiinţa laxă, după care nu trebuie să se ia nimeni.

Observăm că şi Sfântul Dionisie al Alexandriei, consideră a fi necurate femeile ce se află în perioada de necurăţire lunară (menstruaţie), şi el este sfânt părinte din Noul Testament.

2.- Canonul 28 al Sfântului Ioan Postitorul (Ajunătorul):

“Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie, dar şi al 7-lea a lui Timotei, porunceşte ca femeile care sunt în curăţirea lunară să nu se atingă de nimic dintre cele sfinte până la a şaptea zi. Şi legea cea veche porunceşte aceasta. Dar nici nu îngăduie să se împreune cu bărbaţii; căci din aceasta se întâmplă ca cei ce se zămislesc să se facă slabi şi fără putere. De aceea şi Dumnezeiescul Moise a ucis pe tatăl leprosului, fiindcă din cauza neînfrânării n-a aşteptat curăţirea femeii. Iar ceea ce nu va ţine seama de aceasta în timpul necurăţeniei sale şi va atinge dumnezeieştile taine, 40 de zile porunceşte să fie neîmpărtăşită.”

Canonul interzice femeii care se află în necurăţie lunară să nu se atingă de nimic sfânt, stabilind şi timpul de înfrânare, 7 zile. În acest interval de timp femeia trebuie să aibă conştiinţa trează că nu se poate atinge de nici un lucru sfânt. Lucrurile sfinte sunt cele sfinţite şi închinate slujirii şi laudei lui Dumnezeu: sf. biserică, sf. icoane, sf. cruce, sf.evanghelie, sf. veşminte, sf. împărtăşanie, sf. anaforă, aghiazmă, sf. Taine, etc. de care omul se foloseşte pentru a ajunge şi el la starea de sfinţenie. Unii se fac că nu ştiu care sunt lucrurile cele sfinte pe care trebuie să le respecte.

3- Canonul 6 al Sf Timotei:

“Întrebare: Dacă o femeie catehumenă şi-a dat numele său ca să se boteze, iar în ziua botezării sale i s-au întâmplat cele după obiceiul femeiesc, se cuvine ei a se boteza în acea zi? Ori să amâne? Şi cât să amâne?
Răspuns: Se cuvine să amâne până ce se va curăţi”

Acest canon este similar şi pentru interzicerea primirii celorlalte Sfinte Taine cum ar fi: Mirungerea, Sfânta Împărtăşanie, Spovedania, Sfantul Maslu, şi Cununia. Sfintele Taine fiind acte văzute prin care se transmite Harul cel nevăzut al lui Dumnezeu, femeia în stare de necurăţie nu poate primi acest Har. Având în vedere că Duhul cel Sfânt nu se coboară peste nimic necurat, femeia în această stare ar rămâne vădită de intenţia de a batjocori sfinţenia Harului prin prezenţa necurăţiei ei dacă nu se păzeşte, iar ca act văzut, femeia nu poate primi Sfintele Taine şi nici să se atingă de lucrurile sfinte, cum ar fi: Biserica, Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului, Sfintele Icoane, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Sfintele Veşminte, Sfintele Cununii, aghiazma şi untdelemnul sfinţit. Atât acest canon cât şi canonul 2 al Sfântului Dionisie, cât şi Canonul 28 al Sfântului Ioan Postitorul, cât şi Sfânta Scriptură poruncesc ca femeia să nu se atingă de nimic sfânt în perioada lunară de necurăţire.

4- Canonul 7 al Sfântului Timotei:

“Întrebare: Dacă o femeie va şti că are cele obişnuite femeilor (necurăţie lunară, menstruaţie), se cuvine a se apropia de Taine în ziua aceea ori nu?
Răspuns: Nu se cuvine până ce nu se va curăţi”.

Atât în canonul 6 cât şi în canonul 7 ale Sfântului Timotei, femeia la ciclul lunar este socotită a fi necurată sau în stare de necurăţie lunară, fapt pentru care prin aceste canoane i se porunceşte femeii că nu se cuvine să se atingă de nimic sfânt. Sfântul Timotei este un sfânt părinte al Noului Testament, respectă porunca lui Dumnezeu dată în Vechiul Testament. Nu spune nicăieri că, necurăţia femeii ar fi o prescripţie iudaică sau regulă vechitestamentară şi nu trebuie respectată de cei de azi. La fel face şi Sfântul Ioan Postitorul, la fel Sfântul Dionisie şi Sfinţii Părinţi de la Sinodul de la Laodiceea şi toţi Sfinţii Părinţi consideră că Vechiul Testament ca fiind parte a Sfintei Scripturi care are aceeaşi valoare ca Noul Testament. Este greşit să spunem ca arienii, că Vechiul Testament aparţine în exclusivitate iudaismului şi trebuie să ne separăm total de el şi să nu mai ţinem cont de el, aflându-ne strict sub Legea Harului. Sunt a aceluiaşi Dumnezeu, atât Vechiul Testament cât şi Noul Testament, pe care le respectăm deopotrivă şi nu împotrivă.

5- Canonul 44 al Sfântului Sinod din Laodiceea (+343):

“Nu se cuvine ca femeile să intre în Altar…se interzice aceasta femeilor, care, independent de voinţa lor, au lunar scurgere de sânge”.

ARGUMENTUL CULT
sau din cărţile de cult ( slujba)

 

1.- Molitfelnicul Cel Bogat (Evhologhiul)

În moltfelnicele şi aghiazmatarele ce conţin slujba Sfintelor Taine, a ierurgiilor şi a rugăciunilor la diferite trebuinţe din viaţa omului şi a bisericii, (nu în toate ediţiile), se prevede această regulă a „femeii necurate”, că nu are voie să intre în Biserică, nu are voie să se atingă de icoane şi de lucrurile cele sfinte, nu are voie să se împărtăşească. Ceea ce ne dă de înţeles, că această stare a femeii de necurăţie în timpul ciclului lunar nu este o simplă prescripţie iudaică, cum tendenţios o aduc unii contra-argument, referindu-se la Vechiul Testament, ci este o poruncă dată de Dumnezeu omului, valabilă şi în Noul Testament. Este o poruncă şi o rânduială transmisă omului cu caracter permanent sau veşnic. Acest lucru trebuie să înţeleagă susţinătorii ideii de tip arian, că este o poruncă dumnezeiască şi ca atare o lege veşnică şi nu o prevedere rituală iudaică, a Vechiului Testament, de care nu trebuie să mai ţinem seama, deoarece suntem discipolii Noului Testament. Este o gravă eroare sau rătăcire, să se promoveze noutestamentarea respingându-se vechitestamentarea, ca şi cum Dumnezeu a înlocuit Vechiul Testament cu Noul Testament. Ca şi cum am avea doi dumnezei, fiecare cu testamentul şi legea lui. Mântuitorul n-a făcut lucrul acesta, nici Sfinţii Apostoli şi nici Sfinţii Părinţi. Trebuie să se înţeleagă că Legile şi poruncile date de Dumnezeu în mod direct patriarhilor, proorocilor culminând cu Moise, o parte le-a desâvârşit Mântuitorul prin Legea Harului şi o parte au rămas neschimbate şi veşnice. Atât cele desăvârşite cât şi cele ce au rămas neschimbate, le respectăm cu sfinţenie şi nu ne abatem. Sfinţii Părinţi au respectat Voinţa lui Dumnezeu, dând canoanele şi scriind în cărţile de slujbă, ţinând cont de aceste legi, indiferent de testament şi timp. Dacă vii cu contra-argument pentru cele din V.T., nu faci altceva decât să-L contrazici pe Dumnezeu, lovind în atributul de neschimbabilitate şi atemporaneitate. Adică, Dumnezeu nu se schimbă niciodată în Voile şi poruncile Sale şi pentru El cursul istoriei omeneşti este un mereu prezent. Pentru Dumnezeu cuvintele Sale nu s-au învechit, ci ne aşteaptă să le împlinim şi să le respectăm.

Redau mai jos, extras în format foto-copie din una din carţile de cult, cărţile de slujbă,” Molitfelnicul Mare” sau Evhologhiul Mare, tipărit la anul 1896 şi retipărit în zilele noastre cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Calinic Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, la editura Pelerinul Român. M-a impresionat un paragraf citind „cuvântul înainte”, redau textual: „Şi pentru că adevărul credinţei nu va suferi nicicând învechire sau trecere, după spusele Scripturii: „dacă este cineva întru Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (II Cor.5,17), se cuvenea aşadar să căutăm, să folosim, să retipărim, şi să păstrăm neschimbată moştenirea cea duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, înaintaşii noştri întru Hristos”. „Femeia ce va fi intru scurgerea sângelui ei, adică: după obicei având cele fireşti ale sale, să nu se împărtăşească de Paşti, până ce nu se va curăţi; nici să nu intre în biserică, până la 7 zile, nici cu bărbatul ei să nu se împreuneze, până ce nu se va curăţi…”

Untitled

Foto-copia, pagina 143, din Nomocanonul cuprins în Evhologhiul Mare (Molitfelnicul Mare, tipărit la Bucureşti în anul 1896, (retipărit cu binecuvântarea IPS Calinic al Argeşului), de către M-rea Petru Vodă din judeţul Neamţ).

2.- Pravila Bisericescă

După cum se poate citi şi din foto-copie, scrie clar cu litere şi cuvinte că femeia care se află la necurăţia ei obişnuită:
1.- Nu are voie să se împărtăşească până ce nu se va curăţi;
2.- Nu va intra în Biserică până în 7 zile;
3.- Nu se va împreuna cu bărbatul său până nu se va curăţi;
4.- Dacă se află în Biserică şi simte că i-a venit necurăţia, pe loc fără întârziere să iasă afară;
5.- Dacă se află în Biserică şi-i vine necurăţia şi de ruşine nu va ieşi afară, ci va îndrăzni să rămână şi să ia anaforă, se canoniseşte cu 7 zile, cu câte 10-20 metanii zilnic.

Untitled2 Untitled3

Argumente de ordin dogmatic, de ordin canonic, de ordin liturgic, unde se spune clar despre necurăţia bărbatului şi a femeii. Ca să anulezi toate acestea pe baza unor interpretări mai mult sentimentale şi pe nimic concret, consinder ca este o ofensă adusă lui Dumnezeu. Vreau un singur text din biblie, din canoane sau din cărţile de slujbă unde să se spună ad-literam că „Iisus a desfinţat această poruncă şi a repus-o pe femeie în egalitate cu bărbatul” . Interpretări de tip pro-arian culese dintr-o carte aprocrifă numită „Constituţiile Apostolice”, o carte eretică ce a fost condamnata de Sfinţii Părinţi la Sinodul Trulan 690, prin canonul II.


[176].- Levitic 15,19-20,24.
[177].- Levitic 12,2.
[178].- Levitic 12,5.
[179].- Levitic 15,25.
[180].- Levitic 15,2.
[181].- Levitic 15,3.
[182].- Levitic 15,4.
[183].- Levitic 15,16.
[184].- Levitic 15,18.
[185].- Levitic 15,32.
[186].- Numeri 19,20-21.
[187].- Levitic 15,31.
[188].- 2 Paralipomena 23,19.
[189].- 2 Paralipomena 29,16.
[190].- Levitic 22,4.
[191].- 1Macabei 4,43.
[192].- Iov 14,4.
[193].- Iezechiel 22,26.
[194].- Iezechiel 44,23.
[195].- Levitic 7,21.
[196].- Numeri 19,22.
[197].- II Corinteni 6,17.
[198].- Levitic 20,25.
[199].- Levitic 11,39.
[200].- Levitic 17,15.
[201].- Canoanele Bisericii Ortodoxe –note şi cometarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu, 2005, pag. 250, 442, 488.

Nu uita de Dumnezeu…, de preot…, când hotărăşti data nunţii!


cununii2

Să înţeleg că vă referiţi la faptul, dacă se întâmplă ca mireasa să fie necurată în ziua nunţii? Sfântul Timotei dă răspunsul în această situaţie, adică:
“Se cuvine să se amâne până când se va curăţi”[61]. Nu este altă soluţie care să fie corectă şi cu “Doamne ajută”. Orice altă soluţie sau rezolvare este păcătoasă.

De vină nu sunt canoanele, nici preoţii, nici bisericile, nici Dumnezeu. Cel care a pus această rânduială în trupul femeii, tot El i-a dat poruncă să nu întineze “Locaşul lui Dumnezeu”[62]. De vină este lipsa de grijă a femeii sau a familiei, când au fixat data nunţii. Trebuie să recunoaştem că astăzi, prea puţini se mai gândesc şi la aspectul acesta. Doar când se văd în faţa faptului împlinit, vin la preot, întrebându-l, ce să facă că uite ce s-a întâmplat?

Când se fixează data nunţii, nimeni nu vine la preot să stea de vorbă cu el, să cerceteze toate impedimentele la o cununie. La preot vin, exact, în momentul când le trebuie să se cunune. Atunci încep întrebările şi e prea târziu să mai îndrepţi ceva.

La o cununie nu numai necurăţia femeii este o problemă, ci mai multe sunt, reguli şi rânduieli de care trebuie ţinut seama. De pildă, cercetarea dacă nu cumva tinerii sunt rude apropiate, dacă nu cumva data nunţii cade într-o zi când sunt interzise nunţile, dacă naşii nu sunt cununaţi la biserică şi dacă sunt ortodocşi, dacă părinţii sunt de acord cu cununia copiilor şi dacă le dau binecuvântarea, pentru că sunt canoane care prevăd lucrurile acestea.

Consider că este normal ca mai înainte de a fixa data nunţii să meargă tinerii şi familia la preot şi să discute despre rânduielile săvârşirii unei cununii, care sunt condiţiile, ce impedimente sunt şi ce-i de făcut ş.a.m.d. Dar aşa, preotul este ignorat şi tratat ca pe un funcţionar public care “trebuie” să-i facă omului ceea ce-i cere, dacă nu, se supără, îl critică şi nu mai merge la biserică.

Nu dragii mei, nu este corect! Nu vă închipuiţi cât de jignitor şi umilitor este. Şi când te gândeşti că binecuvântarea unei căsnicii frumoase şi fericite în viaţă, o primeşti de la Dumnezeu prin mâna şi graiul preotului cu puterea Harului ce i-a fost dat şi o va face cu conştiinţa încărcată şi cu sufletul amărât.
Cum alergi după local, după muzică, după naşi, aleargă, dragul meu, în primul rând la preot, începe cu preotul şi vei vedea că Dumnezeu te va ajuta mai mult şi toate vor merge ca pe roate, cum spunem noi când avem spor.

__________________
[61].- Canonul 6 şi 7 al Sf. Timotei.
[62].- Numeri 19, 20.

Este corect să trecem prin Sfântul Altar la sfinţirea unei biserici ?


10592715_10203500683592044_5437473172676657667_n

Canoanele Bisericeşti interzic atât femeilor cât şi bărbaţilor să intre în Sfântul Altar:

1.-“Să nu fie îngăduit vreunuia din toţi cei ce fac parte dintre laici să intre înăuntru sfântului Altar în nici un chip, nu este oprită de la acest lucru stăpânirea împărătească, atunci când după oarecare predanie foarte veche, ar voi să aducă daruri Creatorului”[14].

Deci, canonul opreşte de a intra în Sfântul Altar pe toţi laicii fie bărbaţi, fie femei şi copii, făcând excepţie împăratul, care este considerat unsul lui Dumnezeu. Canonul interzice categoric spunând: ”În nici un chip” nu se poate intra în Sfântul Altar, nici măcar cu ocazia sfinţirii unei biserici, nici cu voia preotului sau a ierarhului.

2.- “….numai celor ierosiţi le este iertat să intre în Altar şi să se cuminice”[15],

adică numai celor ce sunt hirotoniţi li se îngăduie să intre în Altar penrtu a se împărtăşi.

3.-“Nu se cuvine ca femeile să intre în Altar” [16].

Acest canon s-a dat la Sinodul de la Laodiceea, şi interzice femeilor în mod special să intre în Sfântul Altar.

4.-“Se cuvine călugăriţelor a intra în Sfântul Altar şi să apridă lumânări şi candele, să-l cureţe şi să-l măture”[17].

La mănăstirele de maici, episcopul dă binecuvântare de a intra în Sfântul Altar în baza acestui canon, la o măicuţă, nu la toate ci, care este rânduită pe post de a face curăţenie şi de a se îngriji de cele ce sunt necesare pentru slujbă. Maicile primesc tunderea în monahism, este mare diferenţă într-o simplă femeie şi o monahie. Cred că am lămurit şi pe cei ce întreabă cum de li se dă voie maicilor să intre în Sfântul Altar.
Cred că vă daţi seama singuri, citind aceste canoane, că nu este bine ceea ce facem la sfinţiri de biserici, călcând canoanele şi evlavia cu care participăm nu ne ajută. Poţi avea evlavie şi ascultare faţă de ceea ce porunceşte Biserica în acelaşi timp. Ascultarea vine din smerenie. Dacă, pe lângă evlavie mai ai şi ascultarea şi smerenie, îţi foloseşte evlavia, dacă nu le ai, îţi va folosi tot atât cât îi foloseşte unui om mândru mândria.

Atunci când diavolul are ceva de căştigat din credinţa noastră, din evlavia noastră, din râvna noastră, ne înmulţeşte credinţa, râvna, evlavia atât de mult, până la extrem, pentru ca să ne fie căderea mai mare. Aici într-adevăr, are de câştigat, pentru că suntem călcători de canone şi stricători de rânduieli bisericeşti. Se săvârşeşte păcatul, ştim că păcatul întinează şi întinăm Altarul chiar în ziua când s-a sfinţit. Dacă doreşte o femeie sau un bărbat să intre în Sfântul Altar poate s-o facă înainte de a se sfinţi biserica, nu după ce a fost sfinţită.

Acest obicei a apărut nu demult şi nu este de folos, dimpotrivă ne închinăm şi sărutăm Sfânta Evanghelie din locul de unde nu avem voie, de unde nu se cuvine, ca nişte „neascultători” şi “neînţelepţi”[18] faţă de ceea ce poruncesc Biserica şi Sfinţii Părinţi: “Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi” [19].

Veţi zice că episcopul dă voie. Nu cred, forţat… poate, forţat de insistenţele noastre, crezând că aşa e bine. Să nu ne înşelăm, pentru că episcopul dă voie de nevoie, cu conştiinţa păcatului. Eu am stat vorbă cu vlădica despre acest obicei, dacă este corect sau nu şi de ce se îngăduie? Mi-a zis: din cauza preoţilor, iar preoţii din cauza credincioşilor şi banilor. Acolo unde preotul nu conduce turma, ci turma îl conduce pe el, se întâmplă astfel de situaţii şi necazuri. L-am auzit pe ierarh spunând unui preot: „Nu este bine, dar, faci cum vrei…, faci cum ai învăţat… cum ştii!„. Când ierarhul a spus-o în forma aceasta, înseamnă foarte mult. Înseamnă că tu, ca preot, eşti răspunzător. Tu ca preot ştii că în Sfântul Altar conform canoanelor nu are voie să intre nimeni înafară de preotul slujitor şi cu binecuvântare omul care face curăţenie şi deservire la Sfintele Slujbe. Cu toate că ştii, vii în ziua sfinţirii şi faci presiuni asupra episcopului să facă pogorământ, spunându-i: „Înalt Prea Sfintite, lumea cere să intre în Sfâtul Altar, ce facem?”. Ce trebuia să faci? Trebuia să înveţi poporul că este păcat, se calcă nişte canoane. Faptul că episcopul ţi-a spus ţie ca preot „Nu este bine, dar faci ce vrei”, înseamnă că ţi-a spus că nu este bine şi a lăsat totul în ascultarea şi în răspunderea ta de preot. Chiar dacă nu te mustră şi nu zice nimic, să ştii că te-a lăsat la mustrarea lui Dumnezeu:“Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi“[20]. Episcopul ce poate să mai facă în ziua şi în clipa când toţi credincioşii stau, îmbulzindu-se la uşa altarului? Poate să facă tulburare şi nemulţumire? Nu.

Pe acest marea păcat îl mai însoţeşte un altul, tot la fel de mare, lăcomia banilor adunaţi. Parcă este un făcut, că cei mai mulţi bani la o sfinţire de biserică se adună din practicarea acestui obicei păcătos, ceea ce-i face pe unii preoţi să zică: „Cum să nu treacă lumea prin Sfântul Altar, acolo se adună cei mai mulţi bani, e singura dată când pot intra şi femeile în Altar”.

Şi pentru că diavolul nu doarme, ci caută să aibă cât mai mult câştig, mai îndeamnă şi pe femeile necurate şi fără frică de Dumnezeu şi conştiinţă, să treacă şi ele prin Sfâtul Altar, pentru că nu se ştie când o să mai aibă ocazia. Unele trec de 3 până la 7 ori, prin  Altar spre a lor pierzare. Astfel, a câştigat în sens negativ şi preotul şi credincioşii şi diavolul, doar biserica şi Dumnezeu le-a pierdut pe toate “a fost înjosit”. Preotul, câştigul, “banii” adunaţi în Sfântul Altar; credincioşii, osândă, păcăliţi cu păcatul cel mare a călcării canoanelor; biserica, în locul sfinţeniei primite s-a ales cu întinarea, de cei ce calcă canoanele, de femeile necurate şi de vrăjitoare, care, întotdeauna sunt prezente pentru a semăna şi ele răutăţile şi vrăjile lor în locul unde trebuie să fie sfinţenie, unde să se mântuiască suflete, iar diavolul să-i câştige pe toţi, pentru că toţi s-au făcut neascultători.

Ce spuneţi? Am dreptate? Mai vreţi să mai treceţi prin Sfântul Altar? Consideraţi că v-ar mai fi de folos sufletesc, potrivit celor ce vi le-am prezentat?

Mă doare sufletul, când văd şi aud că “Dumnezeu este înjosit prin obiceiurile noastre”, când biserica devine o marionetă şi o jucărie la îndemâna celor ce o desconsideră şi că preoţii, pe bună dreptate, sunt învinovăţiţi pentru toate păcatele acestea.

*

Masa cu Sfânta Evanghelie, cu crucea, se aşează în faţa Sfântului Altar pe solee, pentru a fi sărutate de credincioşi, în dreptul uşilor Împărăteşti. Credincioşii intră pe solee prin partea dreaptă, sărută icoanele de pe Catapeteasmă, trec apoi în faţa mesei şi sărută Evanghelia, sunt miruiţi de preot şi ies prin partea stângă. Uşile diaconeşti şi cele Împărăteşti ale Sfântului Altar rămân închise şi nu intră nimeni. Aşa este mai corect.


[14]- Canonul 69 de la Sinodul VI Ecumenic.
[15]- Canonul 19 de la Laodiceea.
[16]- Canonul 44 de la Laodceea.
[17]- Canonul 15 al Sf.Nechifor Mărturisitorul.
[18].- Solomon 14,8.
[19].- Efeseni 5,15.

[20].- I Petru 2,8.

Cum ar trebui să postim Postul cel Mare ?


ascultarea

(Câteva dispoziţii canonice şi tipiconale)

Lăsata secului pentru Postul Mare cade între 15 februarie şi 21 martie, după cum şi Sfintele Paşti cad între 4 aprilie şi 8 mai.

Săptămâna brânzei(Săptămâna Albă):

Lăsându-se sec de carne, urmează săptămâna brânzei sau săptămâna albă, în care nu se mănâncă carne şi nici grăsimi animale, ci: lapte, brânză, ouă, unt şi peşte.
-“Oricine, care va mânca carne în lunea săptămânii de brânză şi cine va mânca brânză în lunea primei săptămâni din Postul Mare, 4 ani să se pocăiască şi metanii 300” [68];
-Monahii să nu mănânce miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei, doar seara să mănânce brânză[69].

Postul Mare:

-Tot Postul cel Mare să se ajuneze cu mâncare uscată [70];
-În toate zilele Postului Mare de luni până vineri, nu se dezleagă la vin şi untdelemn, dar se mănâncă fiertură de 2 ori pe zi [71];
-Luni şi marţi din prima săptămâna a Postului Mare, nu se mănâncă nimic, doar marţi seara se mănâncă pâine caldă din seminţe şi zeamă caldă de fructe fierte [72];
-În toate vinerile din Postul Mare la slujba vecerniei şi a pavecerniţei nu se fac metanii, decât cele însemnate la Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite: “Să se îndrepteze rugăciunea mea..” se fac 3 metanii; după Vohodul cu Sfintele Daruri, se fac 3 metanii; la “Fie numele Domnului binecuvântat…”, se fac 3 metanii [73];
-În prima sâmbătă din săptămâna întâi din Postul Mare (a Sfântul Toader), mâncăm: bob fiert, măsline, fiertură cu untdelemn şi un pahar de vin [74];
-În sâmbetele şi duminicile din Postul Mare se dezleagă la vin şi untdelemn, iar de luni până vineri, mâncăm numai seara mâncare uscată [75];
-Dacă vreun monah ar îndrăzni să mănânce peşte în Postul Mare înafară de Buna Vestire şi Duminica Stâlpărilor (Floriilor), unul ca acesta să nu se împărtăşească cu Sfintele Taine la Paşti, ci să se pocăiască şi să facă 300 metanii pe zi şi pe noapte [76];
-Cel ce va mânca carne, brânză, lapte, ouă în Postul Mare sau miercurile şi vinerile de peste an, 2 ani să nu se împărtăşească [77];
-Dacă vreun episcop, preot, diacon, citeţ sau cântăreţ nu posteşte Postul Cel Mare sau miercurea şi vinerea de peste an, să se caterisească, înafară de este bolnav, iar de va fi laic, să se afurisească [78].
-În Postul Mare cel bolnav este dezlegat de a lua hrană şi băutură cât îi trebuie[79];
-Femeile care vor naşte în Postul Mare se dezleagă la vin şi untdelemn, carne să nu mănânce, măcar de s-ar afla şi la moarte [80];
-În duminicile Postului Mare, în afară de cea a Întrării Mântuitorului în Ierusalim, la masă mâncăm fiertură cu untdelemn, bem cu măsură vin, câte 2 pahare şi seara 2 pahare [81];
-În miercurea înjumătăţirii postului, la masă nu se cuvine a dezlega la untdelemn şi vin că mai vârtos este zi de plângere, iar nu de bucurie [82];
-Buna Vestire, de va cădea în Săptămâna Patimilor, înafară de vineri şi sâmbătă, se dezleagă la vin, untdelemn şi peşte [83];
-Buna Vestire, de va cădea în Joia Mare sau Vinerea cea Mare, gustăm vin şi peşte [84];
-Buna Vestire, de va cădea în orice zi din Sfântul Post se dezleagă la vin şi untdelemn, iar mirenii se dezleagă şi la peşte. În vinerea Mare se dezleagă numai la vin[85];
-În Joia Canonului celui Mare (din Săptămâna a 5-a), se dezleagă la vin şi untdelemn [86];
-În Vinerea Acatistului, se dezleagă la vin şi untdelemn [87];
-În Joia Mare, se dezleagă la vin şi untde-lemn[88];
-În Joia Mare a Postului Mare, mâncăm fiertură cu untdelemn, (de linte, bob fiert) bem vin (2 pahare) şi mâncare uscată [89];
-Mirenii datori sunt a nu se atinge de femei în tot Postul Mare. Iar de va păcătui cu femeia sa în Postul Mare, nici la Paşti să nu se împărtăşească, pentru că a defăimat tot postul [90].

_____________________
[68].- PB, pg. 391, pc. 1583.
[69].- Ibidem.
[70].- Canonul 50 de la Laodiceea.

[71].- Îndrumătorul Bunului Creştin, pg. 53.
[72].- Tipicul Mare, pg. 42.
[73].- Idem, pg. 511.
[74].- Idem, pg. 512.
[75].- Idem, pg. 42.
[76].- Ibidem.

[77].- PB, pg. 391, pc. 1584.
[78].- Canonul 69 Sf. Apostoli.
[79].- Canonul 10 Sf.Timotei.
[80].- PB, pg. 391, pc. 1586.
[81].- Tipicul Mare, pg. 515.
[82].- Tipicul Mare, pg. 523.
[83].- PB, pg. 390, pc. 1577.
[84].- Canonul 5 Sf. Nechifor.