În mănăstiri nu se săvârşesc Taina Sf.Botez şi Taina Cununiei de către preoţii-monahi (ieromonahii).


casatorie_0

Oficierea cununiilor şi a botezelor trebuie să se facă numai la parohii. Motivul ar fi unul de ordin canonic că ieromonahii (preoţii monahi) n-au voie să săvârşească cununii şi la boteze la mănăstire. Se exceptează doar acei ieromonahii care sunt trimişi de către episcop la parohii, ca preoţi parohi sau suplinitori în lipsa preotului de mir. În mănăstire nu are voie să intre nimeni cu scopul de a se cununa sau de a boteza. Aceasta contribuind la păstrarea specificităţii atât a monahismului care prin votul depus s-a despărţit total de cele ale lumi şi de lume,  pentru a nu da prilej de ispitire şi sminteală monahilor, cât şi a preotului de parohie (de mir), ca  cel ce  este căsătorit şi are copii este un trimis  al episcopului în lume să rezolve problemele sprituale a credincioşilor de mir (parohie). Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea (Drept canonic ortodox).

În ultimul timp, mai precis din epoca comunistă, prin intervenţii de tot felul, s-a acceptat tacit, pe motiv ca cei ce aveau funcţii mari în partid, din cauza interdicţiilor şi a persecuţiilor, să se cunune undeva la o mănăstire sau să-şi boteze copiii fără să ştie, pe ascuns. Această învoire cu mănăstirea a luat şi mai mare amploare după căderea comunismului în loc să se stingă. Astăzi se fac cozi la poarta mănăstirilor a căror egumeni şi stareţi n-au înţeles de starea de necesitate de atunci, de  persecuţie a regimului comunist asupra persoanelor cu funcţii în partidul comunist din perioada aceea şi care erau şi buni creştini şi nu înţeleg că acea perioadă a trecut nu mai au rolul de a salva pe cineva, nici caracterul monahismului în roport cu lumea, şi continuă a călca prevederile canonice şi regulile monahale primind  pe credincioşii de mir oficiindu-le cununiile şi botezurile pe care de drept canonic stă în atribuţiile preotului de parohie.

Faţă de această situaţie Sfântul Sinod a BOR dă o decizie prin care face apel ca fiecare să revină pe locul specific lui, să respecte fiecare atribuţiunile lui şi să înceteze acest amestec a monahisimului în cele ale parohiilor de mir.

1.-Decizia din 17 aprilie 2010 a Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care are sugestivul titlu, „Călugărie în mănăstire şi cununie în parohie”, a hotărât ca slujbele de cununie să nu mai poată fi oficiate în mănăstiri. Acestea trebuie să aibă loc doar în bisericile de parohie.

Decizie la baza căreia stau următoarele prevederi canonice:

2.-În “Drept canonic ortodox” de Arhiad. Pr. Dr. Ioan N. Floca, vol I, Bucuresti 1990, pag. 525, se spune:
-Monahul nu are voie să se ocupe cu afaceri lumeşti, militare, politice, civile şi altele de acest fel. Pentru aceasta monahii nu pot fi tutori, nici martori în afaceri de drept civil.
-Monahul, ieromonahul, episcopul (fiindcă este monah), nu poate binecuvânta o căsătorie. Acest lucru este în vigoare pentru monahii şi episcopii care trăiesc în mănăstire, dimpotrivă, monahii îmbunătăţiţi, cu aprobarea episcopului, în serviciul parohial pot oficia cununiile şi toate Tainele, a căror săvârşire cade în sarcina preotului mirean.
-Monahul nu poate fi naş la botez. Această oprire se bazează pe principiul că monahul nu trebuie să aibă nimic în comun cu lumea şi deci nu este în stare să dea îngrijirea prescrisă canoniceşte, pentru fin.”

3.-În „Liturgica specială” de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, ediţia a IV, Bucureşti 2005, se spune:
„Vechile Pravile îi opresc pe preoţii-călugări (ieromonahii) să oficieze nunta, ca unii care au făcut votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual de la „Isaie dănţuieşte…”, nici la ospăţul şi petrecerea cu care e împreunată de obicei nunta (Răspunsuri canonice ale lui Petru Hartofilaxul (sec,XI) în „Sint. Aten. V, 570; Regulile călugăreşti ale Sfântuui Teodor Studitul (PGt.XCIX, col941); Pravila Mare,gl.135 alin.2; Nomocanonul slav cap.84).”

4.-Potrivit canoanelor 3 şi 4 ale Sinodului IV Ecumenic, monahilor li se interzicea a se ocupa cu treburi lumeşti, civile, politice, militare sau de orice alt fel, iar mai târziu li s-a interzis să fie tutori, naşi de botez sau cununie, precum şi să săvârşească Sfânta Taină a Cununiei.

5.-În “Regulile călugăreşti” ale Sf. Teodor Studitul, cât şi vechile pravile opresc, de asemenea, ieromonahii să oficieze Taina Cununiei, ca unii care au depus votul castităţii şi care nu pot lua parte nici la dansul ritual al cântării „Isaie, dănţuieşte …”, nici la ospăţul sau petrecerea care urmează după nuntă.

6.-În Pravila Mare (Îndreptarea Legii, 1652) care, la Glava 135, aliniat 2, arată că „ieromonahul, adică popa călugăr, nuntă nu cunună, adică nu blagosloveşte, că şi aceaia iaste fără dă leage şi făr’ de cale şi nu se cuvine. Pre unul ca acela-l canonesc dumnezăeştii părinţi cu lipsa de preoţia lui”.

7.-În “Evhologhiu Bogat” sau Molitfelnicul cel mare, ediţia II-a, Bucureşti 1896, în Nomocanon, pag 177, spune:

“Preotul Călugăr nu cunună nunta, adică nu o binecuvintează, că nu se cuvine, iar călugărul nici naş să nu fie pruncului”.

Nu se pune problema ca ieromonahul  nu poate din punct de vedere haric, ca preot hirotonit, poate dar nu are voie din punct de vedre canonic,  a regulilor călugăreşti, a ascultării de episcop, nu are nimic comun cu lumea şi în mănăstire. În afara mănăstirii are voie cu o singura condiţie,  să fie trimis de către episcop sau cu învoierea stareţului care la rândul lui are învoirea episcopului.

Credincioşii sunt sfătuiţi şi îndemnaţi să înţeleagă aceste  reguli monahale şi să nu facă presiuni asupra stareţului cerând insistent să se cunune sau să boteze la mănăstire, pe motiv ca e locul mai sfânt, mai binecuvântat şi prin îngăduinţa stareţului călcând rânduiala monahicească să fie primiţi, că vor aduce sminteală unor monahi şi va fi „vai de acela care se sminteşte, dar mai vai de  acela prin care vine sminteala„…  „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18,7).

Convertirea unui protestant la ortodoxie


botez2 Botez1 botez3

Sărut-mâna părinte şi mă iertaţi de îndrăzneală, vă scriu în legătură cu botezul unei persoane de altă religie la ortodoxie. Persoana în cauză a fost protestant calvin şi prin voia dânsului a dorit să treacă la ortodoxie în urma multor discuţii care le-am purtat cu dânsul şi mai ales în urma experienţei dânsului în biserica ortodoxă, în perioada Săptămâna Mare şi a Sfintei Învieri.

Botezul s-a produs acum o lună, mai exact pe 1 septembrie. Menţionez că dânsul este deja la o vârstă înaintată, iar pe certificatul lui de botez nu scria clar în ce confesiune protestantă era botezat. Preoţii au decis să facă tot botezul, bineînţeles cu trecera dânsului la credinţa ortodoxă şi mărturisirea acesteia. Are acest lucru un caracter anticanonic că a fost botezat în apă?

-Protestanţii trebuiesc botezaţi, deoarece ei nu cred în Sfintele Taine. Ei nu au Taine şi nu cred în ele, au simboluri. Chiar dacă fac şi ei un fel de botez, pentru ei nu înseamnă Taină, ci simbol. Adică, un fel de ritual simbolic fără participarea Sfântului Duh. Din cauza aceasta, botezul şi împărtăşania protestanţilor nu sunt valide (valabile).

Părintele a procedat corect cu primirea lui la Ortodoxie. I-a adminsitrat trei Taine: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie. Nu aveţi de ce vă tulbura şi să nu vă faceţi probleme. Cei ce au Sfintele Taine valide, cum este biserica catolică, biserica de rit vechi, greco-catolică şi altele care săvârşesc botezul în numele Sfintei Treimi şi-l recunosc ca Taină, având şi taina preoţiei lucrătoare şi sfinţitoare, aceştia se primesc la ortodoxie numai prin administrarea Tainei Mirunginrei şi a mărturisirii de credinţă.

-Aşa mă gândeam şi eu, pentru că trăiesc în Olanda printre protestanţi, dar eu întotdeauna am considerat că e cel mai bine să întreb un preot, întrucât dumneavoastră cunoaşteţi despre Sfinte Tainele şi canoanele bisericeşti. În timpul ceremoniei religioase a Botezului care a fost în limba română, au existat şi fraze în limba engleză în care dânsul mărturisea credinţa ortodoxă şi în care a spus şi Crezul ortodox.
Dumnezeu a făcut minunea de l-a chemat la adevărata religie, la ortodoxie, pentru că este om matur deja trecut de prima tinereţe, asta după zile întregi de discuţii care le-am avut cu dânsul şi după ce însuşi a trăit experienţa divină în Săptămâna Mare şi Noaptea Învierii de anul acesta. Astăzi abia va merge şi se va spovedi pentru prima dată la un preot ortodox care vorbeşte olandeză şi dacă părintele va binevoi va lua şi prima Împărtăşanie.

-Foarte bine. Se poate împărtăşi, pentru că a primit Botezul. El este creştin ortodox să aveţi grijă să-i daţi cărţi ortodoxe să le citească, de unde să înveţe bine credinţa ortodoxă. Trebuie menţinut pe linia ortodoxă şi să-i îmbogăţiţi cunoştinţele religioase ortodoxe.

-Slavă Bunului Dumnezeu! I-am luat Biblia ortodoxă în limba engleză (cu foarte multe note explicative) de la biserica ortodoxă română din San Francisco, şi o carte unde are rugăciuni de seară şi de dimineaţă, precum şi la diverse nevoi, paraclisul Maicii Domnului, rugăciuni înainte şi după împărtăşanie, toate în engleză, Sfânta Liturghie în engleză. I-am luat cartea părintelui Seraphim Rose, “Ortodoxia şi religia viitorului” în limba engleză şi mai am pe listă „Sufletul după moarte în tradiţia ortodoxă”, a lui Jean-Claude Larchet, tradusă în engleză. A învăţat să ţină post, să se roage, să meargă la biserică, să renunţe la tot ceea ce e vicios, a învăţat să se spovedească cu îndrumarul părintelui Nicodim Măndiţa, tradus şi explicat dânsului, să îşi facă Sfânta Cruce, să o cinstească pe Maica Domnului, să nu trăiască după nevoile trupeşti, ci după cele sufleteşti (unde este de lucrat, dar ascultă tot ce i se spune şi nu este îndărătnic, ceea ce-l ajută să avanseze). În viitorul apropiat intenţionez să mai caut şi alte cărţi valoroase ale Ortodoxiei, dar trebuie să caut varianta în engleză. Am luat-o foarte în serios, deoarece o simt ca o responsabilitate care mi-a fost dată mie şi căruia dacă nu îi ofer informaţia şi sfatul corect, voi fi pedespită pe lumea cealaltă, că nu i-am spus tot ceea ce ştiam, sau nu l-am îndrumat unde ar putea găsi răspunsul corect. Eu am fost crescută la biserică, pe la mănăstiri, bineînţeles, am şi eu multele mele păcate, neputinţe, rezultate din necredinţă, însă aducerea cuiva la Adevărata Credinţă m-a schimbat. Dânsul face parte din viaţa mea şi îmi dau seama că oferirea unui exemplu bun şi aprinderea şi menţinerea dragostei lui Hristos în inima lui, duc la câştigarea unui suflet care este nemuritor şi nepreţuit.

-Dumnezeu să vă binecuvânteze. Urmaţi-vă credinţa şi conştiinţa, păstraţi-vă inima curată, osteniţi-vă de a-l face să meargă pe drumul credinţei cu dumneavoastră, cereţi ajutorul lui Dumnezeu zilnic şi o să fie bine. Ceea ce aţi spus este foarte bine, să vă ajute Dumnezeu să le duceţi la bun sfârşit. Să nu părăsiţi Biserica. Cu ceea ce am să pot am să vă ajut, măcar cu sfatul cel bun. Îndrăzniţi să mi-l cereţi ori de câte ori simţiţi nevoia s-o faceţi.

Doi tineri botezaţi de acelaşi naş… nu se pot căsători împreună


10155119_956987757679011_4334171083461505744_n

Sărut mâna părinte. Am o nelămurire în privinţa rudeniilor spirituale…. Naşa mea de botez m-a botezat pe mine şi pe prietena mea, există impediment la căsătorie din punct de vedere canonic. Unii preoţi mi-au zis că se poate, alţii nu. Vă rog să mă lămuriţi.

-Dacă pe dumneavoastră şi pe prietena v-au botezat acelaşi naş, amândoi sunteţi în gradul 1 cu naşul, şi în gradul 2 unul cu celălalt, respectiv dumneavoastră cu prietena, sunteţi fraţi spirituali, pentru că aveţi acelaşi părinte spiritual. Până la gradul 4 de rudenie spirituală nu se pot căsători, este impiediment la căsătorie. Aşa că trebuie să treceţi de la stadiul prieteniei cu perspectivă de căsătorie, într-o altă dimensiune, respectiv cea de fraţi, cu respectul ce se cuvine.
Chiar dacă nu ar preciza canonul expres cine sunt socotiţi fraţi, prin cea de a doua naştere care este Botezul, m-aş duce cu gândul la cel ce săvârşeşte naşterea în calitate de părinte duhovnicesc sau spiritual.
Toţi copiii duhovniceşti ai naşului, sunt fraţi. Naşul devine părinte duhovnicesc pentru toţi pe care i-a botezat şi toţi sunt fiii lui duhovniceşti. Raţional şi duhovnicesc spunem că toţi fiii unui părinte duhovnicesc sunt fraţi, ce au fost renăscuţi de acelaşi părinte (naş), aşa cum raţional şi duhovnicesc este şi în cazul fiilor trupeşti a unui părinte, toţi copiii lui sunt fraţi, născuţi din acelaşi părinte.
Tot raţional şi duhovnicesc, considerăm că, toţi cei renăscuţi duhovniceşte (botezaţi) de un părinte intră sub incedenţa gradelor de rudenie cu părintele (naşul), respectiv de relaţia tată-fiu. Dacă dumneata şi prietena dumitale şi oricare, care sunteţi fiii aceluiaşi tată, între dvs n-a intervenit nici o relaţie de rudenie? Nu sunteţi fraţi? Suntem, pentru că dacă nu am fi, Botezul, nu ar mai produce efecte de rudenie. Este greşit să considerăm că gradele de rudenie prin Botez se stabilesc numai între cel botezat şi copiii trupeşti ai naşului. Copiii naşului sunt fii trupeşti ai acestuia, tot la fel de bine şi finii naşului sunt fii duhovniceşti ai aestuia şi toţi laolaltă sunt fraţi.
Dacă gradele de rudenie merg a fi socotite şi pentru cel ce este adoptat (înfiat) de un părinte care nu este nici duhovnicesc şi nici trupesc legat ca rudenie de părintele care îl înfiază, el devine fiu al părintelui adoptiv şi frate al copiilor acestuia prin însuşi actul adopţiei, care nu este decât un act legal prin judecatorie şi se face de către preot o rugăciune pentru înfiere, care, nu are valoare de taină ca Sfântul Botez ci este o ierurgie, oare nu sunt mai presus efectele unei Sfinte Taine, cea a Sfântului Botez care este socotită a fi o naştere? Nu?
„Cine nu se va naşte din apă şi din Duh nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu” [58].
Deci, Botezul este o naştere duhovnicească.

*

Vedeţi că Părintele Ilarion Argatu face referire foarte clară chiar pe subiect, în cartea „Ne vorbeşte Părintele Ilarion Argatu„ în capitolul: „CĂSĂTORIA TINERILOR CARE AU ACELAŞI NAŞ” [59] redau textul:
-„Pr. Ioan: Se pot căsători între ei, copiii din diferite familii, dar, care au acelaşi naş de botez ?
-Pr. Ilarion: Nu, nu se pot căsători doi tineri care au acelaşi naş de botez, deoarece se consideră fraţi spirituali având acelaşi părinte spiritual. Chiar dacă nu sunt rudenii de sânge, dar sunt rudenii spirituale. Prin naş s-a stabilit gradul II de rudenie între cei doi tineri, naşul fiind în gradul I cu fiecare dintre ei. ”


[58].- Ioan 3,5.