Când nu ne este de folos Sfânta Liturghie?


1509292_682212258475710_745188379_n

Sunt foarte mâhnit să constat duminică de duminică, un obicei, în rândul unor credincioşi care vin să ia parte la săvârşirea Sfintei Liturghii. Acest obicei se numeşte „Ieşirea din Biserică”, când Sfânta Liturghie nu este finalizată. Va întreb, este bine sau este rău? Este bine sau rău să mergem mai târziu la Sfânta Liturghie? Este bine sau rău să plecăm mai devreme, înainte de a se termina Sfânta Liturghie?
Corect este ca omul să aibă grijă, să vină la Sfânta Biserică de dimineaţă, chiar înaintea preotului, pentru a participa la slujba utreniei, slujbă care face parte din cele 7 laude şi este rugăciunea obştească de dimineaţă şi de a participa apoi la Sfânta Liturghie.

În urmă cu câţiva ani, credincioşii puneau mare accent pe datoria lor de a lua parte la toată rugăciunea din biserică. Ţin minte pe bunicul meu că se scula dis-de-dimineaţă, mulgea vaca, o hranea, dădea drumul la păsări în curte, le dădea de mâncare, facea toate treburile stringente, ca până la ora 7,00 să poată fi în biserică, înaintea preotului spunând: „credincioşii trebuie să-l aştepte pe preot şi nu preotul pe credincioşi”. Când intra preotul în Biserică, toţi cei prezenţi, se ridicau din locul lor şi sărutau mâna preotului, iar părintele îi binecuvânta pe creştetul capului. Aveau un respect deosebit faţă de preot, faţă de biserică şi de sfintele slujbe, izvorât din credinţă lucrătoare şi din evlavie. Nu pot spune că astăzi nu mai există, ba, există, e cam subţire, dar există.

Pentru a fi de folos Sfânta Liturghie, trebuie să participi de la început, adică de la binecuvântarea mare şi până la sfârşit, când preotul dă Sfânta Anaforă. Nu trebuie să vii târziu şi nu trebuie să pleci mai înainte de a primi Sfânta Anaforă. Canonic şi liturgic, ora de începere a Sfintei Liturghii, după Pravila Bisericească, [22] este ora 9. Ea variază în anumite circumstanţe. La mănăstiri ora de începere a Sfintei Liturghii poate fi ora 8 sau 8,30, pentru că slujba Utreniei nu se mai face dimineaţa, ea a fost oficiată seara în cadrul privegherii. La munte, ora de începere este 9,30 – 10, deoarece, o parte din credincioşi, dis de dimineaţă, urcă muntele unde au vitele şi trebuie să le îngrijească, ceea ce face să mai dureze până ce se pot aduna credincioşii în biserică.

Chiar dacă unele piedici ivite l-au făcut pe credincios să vină mai târziu, şi nu a putut participa la slujba Utreniei, trebuie să aibă grijă în aşa fel încât atunci când preotul dă binecuvântarea de a începe Sfânta Liturghie, să se afle în Sfânta Biserică.
De ce nu este bine să vină mai târziu şi să plece înainte de a se termina Sfânta Liturghie?
Pe lângă faptul că foarte mulţi au asemănat părăsirea Sfintei Liturghii înainte de a se termina cu Iuda, care părăseşte Cina cea de Taină, asemănându-se cu el, mai putem spune şi următoarele:

1.- Pentru că o rugăciune incompletă nu se ridică la Dumnezeu sau nu-i este de folos omului aşa cum nu-i de folos să îmbrace o cămaşă fără o mânecă, fără guler, sau numai pe jumătate. Noi zicem, că e bine mai târziu decât deloc, dar Dumnezeu nu zice cum zicem noi. Aceasta este voia noastră, nu şi voia lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte îl silim pe Dumnezeu să se mulţumească cu cât vrem noi să-i oferim şi nu ne silim să-L mulţumim noi pe Dumnezeu cu cât mai mult. Noi, suntem datori să ne coordonăm voinţa noastră pe măsura voinţei lui Dumnezeu şi nu invers. Ştim că Dumnezeu nu primeşte frânturi de rugăciune şi nici jumătăţi de măsură din acţiunile noastre, ci o rugăciune completă, rostită cu luare aminte şi cu inima smerită şi să ne dăruim total în acţiunile noastre. Lui Dumnezeu nu-i place să fim căldicei în manifestarea credinţei noastre, ci fierbinţi şi să ardem sufleteşte şi trupeşte pentru Dumnezeu. Dacă nu participăm cu auzul, cu văzul, cu graiul şi cu luare aminte la toate cuvintele şi mişcările cultice, suntem absenţi cu gândul în altă parte, trece pe lângă noi Liturghia.

2.- Sfânta Liturghie, fiind Jertfa de Răscumpărare care se aduce în chip nesângeros pe Sfânta Masă, la care ne cheamă Hristos pe toţi, o împărtăşeşte Mântuitorul la fiecare dintre noi întreagă şi nu pe bucăţi. Sfânta Liturghie este o mărturisire continuă a unor fapte şi succesiuni de momente din viaţa Mântuitorului, care formează un drum unitar duhovnicesc spre Împărăţia lui Dumnezeu, începând cu Naşterea Sa în ieslea din Betleem (Proscomidia), continuând cu ieşirea Sa la propovăduire a Sfintei Evanghelii, culminând cu poposirea în foişorul Cinei celei de Taină, unde ne chemă pe toţi să primim Jertfa Sa de pe Sfînta Cruce, ceea ce în chip tainic şi nesângeros se repetă pe Altarul Sfintei Mese, de la care nu trebuie să lipsim.

Părintele Ilarion Argatu spunea:
”pentru cei ce lipsesc de la Sfânta Liturghie, pentru ei degeaba S-a Răstignit Hristos”[23], fiind vorba atât de cei care nu vin la Sfânta Liturghie, cât şi de cei ce vin târziu şi cei ce pleacă devreme, înainte de a se termina.

3.- Lipsa de la anumite momente ale Sfintei Liturghii ne păgubeşte de împărtăşirea Harului Duhului Sfânt, care se coboară peste credincioşi şi peste Sfintele Daruri în momentul invocării de către preot a Sfântului Duh (numit epicleză), de a le sfinţi şi a le transforma în mod tainic dar real şi substanţial în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfântul Duh se coboară cu Harul Său numai peste cei prezenţi în Biserică nu şi peste cei ce au lipsit sau au venit mai târziu, sau cei care au fost dar au plecat.
Părintele Ilarion Argatu spunea:
“cei care sunt prezenţi în momentul coborârii Sfântului Duh la invocarea preotului în timpul când se cântă la strană “Pre Tine Te lăudăm..”, se umplu de Har şi sunt purtători de Har timp de 7 zile, care-i ajută să învingă ispitele şi greutăţile mai uşor, să fie mai spornici în rugăciune şi fapte bune. Cei ce nu participă la Sfânta liturghie sau care au plecat după ieşirea cu Sfintele Daruri, se păgubesc de primirea Harului”[24].

Să luăm aminte la pilda celor 10 fecioare şi să nu uităm că bunătatea lui Dumnezeu nu trebuie ispitită şi să nu ne acoperim cu ea lenevirea sau lipsa noastră de grijă, de evlavie şi de râvnă, pentru că la un loc cu bunătatea lui Dumnezeu stă şi dreptatea Sa, care, ne va închide uşile, ca şi fecioarelor care nu au avut grijă şi nici râvnă pentru candelele lor, din faţa cărora vom striga şi noi cerând milă: “Doamne, Doamne deschide-ne nouă, noi suntem cei ce ne-am pus încrederea şi nădejdea în Marea Ta Bunătate” la care vom primi răspunsul cuvenit, drept şi necruţător: “nu vă cunosc pe voi!”[25].

4.- Intrând mai târziu sau ieşind mai devreme din Sfânta Biserică, devii sminteală pentru cei prezenţi care sunt atenţi şi participă cu atenţia, cu mintea şi cu cugetul la cuvintele Sfintei Liturghii, deranjându-i, atrăgându-le atenţia asupra ta, prin zgomotul şi mişcările pe care le produci, prin închinările la Sfintele Icoane şi apoi, deranjându-l pe preotul care slujeşte Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, prin înmânarea la uşa altarului a pomelnicului, pe care doreşti să-l pomenească. Lucrul acesta trebuia să-l faci mai devreme când nu deranjai pe nimeni la rugăciune. Preotul va trebui să-şi coboare mintea din Cer, la tine, întrerupând legătura luării aminte şi lucrarea sa cu Dumnezeu.

5.– Plecând înainte de a primi Sfânta Anaforă, este ca şi cum te-ai duce la o masă, la un praznic sau la o nuntă şi te-ai ridica la un moment dat să pleci acasă, înainte de a se pune mâncarea pe masă, adică ai plecat flămând. Cunoaştem că Sfânta Împărtăşanie şi Sfânta Anaforă, sunt hrană pentru suflet. Ambele, chiar dacă nu au aceeaşi valoare, una fiind Sfântă Taină şi una binecuvântare; Prima fiind Trupul şi Sângele Mântuitorului şi a doua “cele ce se dau în locul Sfintelor Taine”,[26] fac ca să ne fie hrană sufletească şi participare la Jertfa lui Hristos. Neluând Sfânta Anaforă, cea care înlocuieşte nevrednicia de a ne împărtăşi, ne facem vinovaţi de canonul care afuriseşte pe cel ce participă la Sfânta Liturghie şi nu primeşte Sfânta Împărtăşanie. În primul rând, se păgubeşte de Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în al doilea rând se cade sub incidenţa canonului, adică îşi adună pagubă şi afurisenie.
Părintele Ilarion Argatu spunea:
“Degeaba te-ai dus la Sfânta Liturghie, dacă nu te-ai împărtăşit sau dacă n-ai luat Sfânta Anaforă, înseamnă că ai fost numai un privitor la cum se Jertfeşte Hristos pentru tine, dar nu te-ai unit cu El şi nu L-ai luat cu tine, L-ai părăsit în locul în care S-a jerfit şi El te va părăsi pe tine”.

Nu trebuie să fim leneşi şi să ne ducem personal pentru a primi Sfânta Anaforă din mâna preotului, deorece una este să-ţi dea preotul Sfânta Anaforă şi alta este să iei de la cineva anaforă şi alta este dacă ai anaforă mai de demult acasă pe care o poţi lua. De la Sfânta Liturghie la care ai participat trebuie să consumi Sfânta Anaforă din ziua aceea. Pentru că nu eşti numai participant la acea Sfântă liturghie, ci eşti şi mărturisitor şi trebuie să fii şi împlinitor. În zilele din cursul săptămânii, când nu se face Sfânta Liturghie, poţi consuma Sfânta Anaforă de la orice altă Sfântă Liturghie de la care ai primit, dar în ziua când participi la o Sfântă Liturghie în zi de duminică sau sărbătoare, trebuie să primeşte şi să consumi jertfa acelei Liturghii.

6.- Din momentul când a început Sfânta Liturghie şi mai cu seamă din momentul când începe Cântarea Heruvimică, nu mai are voie nimeni să mai iasă din Sfânta Biserică până la terminare. Au fost cazuri pe timpul năvălirii turcilor şi a cotropitorilor, când au intrat turcii în Biserică, în timpul Sfintei Liturghii, au trecut prin sabie şi foc pe toţi credincioşii prezenţi. Arătând că nici de frica cotropitorilor şi nici de frica morţii nu se părăseşte Jertfa Mântuitorului-Sfânta Liturghie. Astăzi să se întrebe şi să se judece fiecare ce fel de credincios este, când vine târziu la Sfânta Liturghie, sau, dacă pleacă mai îninte de a se termina Sfânta Liturghie? Cum apare el în faţa lui Dumnezeu şi a proprii conştiinţe?

În concluzie, este bine să mergem la Sfânta Biserică de dimineaţă, să stăm până la terminarea Sfintei Liturghii şi să luăm Sfânta Anaforă.
Este bine să mergem mai de dimineaţă, ca să avem timp să ne închinăm Sfintelor Icoane, să dăm pomelnicul la Sfântul Altar pentru a fi pomeniţi şi să ne ocupăm locul nostru undeva unde să nu mai deranjăm pe nimeni.
Să nu plecăm de la Sfânta Liturghie fără să primim din mâna preotului Sfânta Anaforă.
Unii dintre comentatori mai spuneau şi de miruit. Doar în locurile unde este în practica sfinţiţilor slujitori să miruiască, pentru că nu în toate bisericile se miruieşte după terminarea Sfintei Liturghii.

______________
[22]- Pravila Bisericească, 1940, reg. 1235, pag. 304, reeditată în 1999.
[23].- Pr. Ioan V. Argatu, 500 Răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor ale Părintelui Ilarion Argatu” ediţia a-III-a, ed. Mila Creştină, 2010, pag. 240.
[24].- Ibidem.
[25].- Matei 25,12.
[26].- Liturghier, Bucureşti 1974, pag. 127.

Este bine să plcăm în timpul Sfintei Liturghii?


laIerihon3a      

Părintele Ilarion Argatu spunea:
“cine nu vine la Sfânta Liturghie de la binecuvântarea de început şi nu stă până la sfârşit, ca să ia Sfânta Anaforă, degeaba a stat, pentru că, ieşind din Sfânta Biserica, înainte de terminarea Sfântei Liturghii, se păgubeşte de primirea harului”.
Nu se iese afară şi nu se pleacă acasă, sub nici un motiv, de la binecuvântarea de început şi până la apolisul de încheiere, când trebuie să se ia Sfânta Anaforă.


Sfânta Litughie este o rugăciune în comun, este cea mai înălţătoare şi puternică rugăciune. Atunci când te rogi, trebuie să spui rugăciunea de la început şi până la sfârşitul ei cu luare aminte, altfel nu îţi este de folos şi nu se înalţă rugăciunea ta la Cer. Spunea Părintele Ilarion: „Dumnezeu nu primeşte de la noi jumătăţi de măsură”. Dumnezeu nu a făcut nimic pe jumătate, ci toate le-a făcut întregi şi bune. Aşa doreşte şi de la noi când îi oferim ceva, să fie pe deplin şi nu pe bucăţi. O rugăciune, un post, o milostenie, o faptă bună, să fie pe deplin făcute cu toată dragostea şi cu toată fiinţa noastră.


Atunci când ne rugăm fie acasă, fie la Biserică, vine un vrăjmaş să întrerupă şi să fragmenteze rugăciunea noastră, dându-ne mulţumirea de sine, ca şi cum i-am spune lui Dumnezeu să se mulţumească cu cât i-am oferit.


Venind la jumătatea Sfântei Liturghii şi plecând după rugăciunea „Tatăl nostru”, ne dă mulţumirea de sine că am fost la Biserică în duminica aceea şi falsa părere că ne-am făcut datoria atât cât am putut, ca să ne împăcăm conştiinţa. Întotdeauna suntem ispitiţi să ne dezvinovăţim cu neputinţa. Dorim ca Dumnezeu să vadă neputinţa noastră. Dumnezeu vede neputinţa fiecăruia dintre noi, dar să nu ne amăgim că L-am păcălit, pentru că ne va măsura neputinţa cu străduinţa. Dumnezeu nu se uită la prezenţa noastră în Sfânta Biserică, ci la participarea noastră efectivă şi afectivă la rugăciunea Sfintei Liturghii.


Dumnezeu nu ne numără când participăm la Sfânta Liturghie, ci ne cântăreşte: dragostea cu care am venit, evlavia cu care ne rugăm, aprinderea inimii când Îl lăudăm, curăţia inimii când ne împărtăşim sau luăm Sfânta Anaforă, râvna cu care îngenunchem, gândul pe care-l înălţăm şi-L căutăm în Înaltul Cerului pe Dumnezeu Cel Jertfit, vede grijile pe care nu le-am lepădat la uşa Bisericii, smerenia din cugetul şi trupul nostru, cât de uşurat şi curăţit de păcate ne este sufletul, cât de iertaţi şi împăcaţi suntem cu aproapele, priveşte unde a căzut sămânţa Sfântei Evanghelii ce s-a citit, cât de mult bagaj am luat să ducem cu noi acasă din cuvântul preotului, dacă am răspuns chemării: „Luaţi mâncaţi, acesta este Trupul Meu…. luaţi şi beţi, acesta este Sângele Meu…” [21], prin primirea Sfintei Împărtăşanii sau a Sfintei Anafore.


Dacă nu ne împărtăşim, ori nu luăm Sfânta Anaforă, Sfânta Liturghie pentru noi nu are finalitate şi nici lucrare. Înseamnă că ne-am dus numai ca nişte spectatori la Jertfa Cea Nesângeroasă a Mântuitorului de pe Sfânta Masă, nu am intrat în comuniune cu El. Asemănâdu-ne cu fariseii ce priveau de pe margini Răstignirea Mântuitorului.


Se ştie că dacă ar fi să ia foc Biserica şi să ardă în timpul Sfintei Litughii, nimeni nu părăseşte Sfânta Litughie. În timpul Sfintei Liturghii nimeni nu iese afară şi nu părăseşte Biserica. Sunt mărturii istorice, urme de neclintit ale credinţei strămoşilor noştri, când au ars bisericile cu tot cu credincioşi în ele, pentru că nu au vrut să plece, să se salveze trupeşte de la focul cel material şi mistuitor, pentru a nu avea parte de focul cel nemistuitor şi veşnic, izbăvind sufletele prin Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la care au participat în mod jertfelnic.
__________________
[21]- Marcu 14,22-23.