Judecarea si vorbirea de rău a preotului


Hristos-1

-Preotul nostru spunea că de vedem un preot beat pe drum să-i sărutăm mâna apoi să-l ducem acasă şi să uităm tot, căci preotul e preot şi pentru păcatul lui el răspunde, noi să-l respectăm şi nu vom păcătui şi apoi avem noi atâtea păcate pentru care trebuie să ne rugăm să ne fie iertate de ce să mai adăugăm altele? Dacă mama sau tata ne greşesc ce facem nu-i mai respectăm? Dacă ne-am pierdut încredere într-un duhovnic putem merge la altul fără a-l judeca pe primul.

-Vreau să apreciez că preotul dvs. despre care aţi vorbit, este un duhovnic adevărat dând sfatul cel bun pentru zidirea credincioşilor şi paza păstoriţilor săi. Spun aceasta nu pentru că aș ţine cu preotul care bea şi stă în şanţ, pe care nici nu-l judecă, ci pentru felul cum vă sfătuieşte de a nu cădea şi dvs. în smintelă prin vederea acelui preot. Părintele, vrea să spună că procedând astfel cinstim preotul şi nu omul, pe om îl compătimim şi-l ajutăm iar pe preot îl respectăm. Din păcate nu poate fi despărţit preotul de omul.

În orice stare s-ar afla omul-preot nu ne îndreptăţeşte să-l judecăm şi nici să-l defăimăm în faţa oamenilor, ci să-l acoperim şi să-l ferim de vederea cuiva. Mare plată are cel ce face aceasta. Ca şi el, preotul, va acoperi înaintea lui Dumnezeu mulţime de păcate atunci când vom merge să ne mărturisim şi ne va acoperi când vom merge la judecata sufletului nostru. Pentru că demnitatea preotului este legată de demnitatea lui Dumnezeu. De aceea Mântuitorul le spune Sfinţilor Apostoli: „Dacă vă primeşte pe voi lumea, pe Mine Mă primeşte, dacă ascultă de voi lumea de Mine ascultă” [50] şi potrivit acestor cuvinte aş îndrăzni să zic în continuare şi pentru acest fel de caz, dacă acoperă cineva pe preotul care a căzut în păcate, pe Dumnezeu îl acopere, sau dacă îl fereşte cineva pe preot de defăimarea oamenilor, pe Dumnezeu îl fereşte.

Să nu creadă cineva că preotul nu are judecata şi pedeapsă înaintea lui Dumnezeu dacă nu-şi duce preoţia cu vrednicie. Aşa cum are plată tot aşa va avea şi osândă. Însă judecata lui o va face numai Dumnezeu, pentru că, Harul pus peste preot vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Este o taină a lui Dumnezeu pe care noi o numim Taina Preoţiei.

Despre ceea ce vorbim noi aici, priveşte o singură latură, latura credinciosului în raport cu respectul preotului, dar mai este o latură, latura nevredniciei preotului, care este foarte grea, greu de dus de către credincioşi, despre care ne cutremurăm a vorbi şi pentru că judecata nu este a noastră ci a lui Dumnezeu, ne despovărăm de această mare greutate a ei, lăsând-o la cântarul judecăţii lui Dumnezeu. Unii credincioşi şi necredincioşi nu înţeleg lucrul acesta şi se cred îndreptăţiţi să judece preoţii.

Vom mai vorbi şi alte lucruri pe tema vorbirii de rău a preotului, nu atât de a acoperi pe preoţi cât mai ales de a păzi pe credincioşi de această cădere aşa cum ne spune Mântuitorul „Ia seama la tine însuţi să nu cazi„[51].

______________________

[50].-Matei 10,40.

[51].-Galateni 6,1.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s