Despre legătura credinciosului cu Biserica.(3)


laIerihon3a

Părinte, care este diferenţa dintre o persoană care merge de timpuriu la biserică şi se roagă la Dumnezeu pentru sănătate şi pace sufletească şi o altă persoană care se îndreaptă spre biserică şi Dumnezeu, mult mai târziu (la bătrânețe), că Dumnezeu iartă şi pe cel tânăr şi pe cel bătrân.

-Cel ce este credincios de mic şi cinstitor de Dumnezeu, este plăcut lui Dumnezeu, tot timpul Dumnezeu este cu el şi el este cu Dumnezeu. Este fericit şi iubit de cetele cerești. Condiția este, să se mențină pe această linie până în ultima clipă a vieții sale, luptându-se pentru mântuirea sa şi să învingă toate cursele vrăjmașului. Să rămână în credință neclintită şi în lucrarea faptelor bune. Postul, rugăciune şi mersul la Sfânta Biserică, de la Sf. Liturghie să nu lipsească. Milostenia şi iubirea față de aproapele, în ele să se ostenească. Smerenia şi răbdarea să-i fie modul de viață.

Cel ce este necredincios o viață, pentru că nu a avut cine să-i cultive dragostea de Dumnezeu, iar la o vârstă mai înaintată (la bătrâneţe) îl descoperă pe Dumnezeu, este primit ca şi cel din ”ceasul întâi”. Dacă se întoarce cu fața către Dumnezeu, pentru el se face bucurie mare în ceruri, se bucură cetele cereşti pentru că Împărăția lui Dumnezeu a mai câștigat un suflet. Dumnezeu primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi. Pe tâlharul care a fost răstignit pe cruce împreună cu Mântuitorul, l-a primit Dumnezeu în ultimul ceas al vieții sale, numai pentru faptul că a crezut, că, Mântuitorul cel răstignit împreună cu el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi a crezut în El, după ce mai întâi şi-a recunoscut starea lui de păcat şi mărturisea că pedeapsa la care era supus o merită pe drept pentru faptele sale. Ca dovadă a credinței sale, tâlharul L-a rugat pe Mântuitorul zicând: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta” iar Mântuitorul îi răspunde: „Azi vei fi cu Mine în Rai”.

 Atenție la capcana diavolului, nu lăsa credința şi îndreptarea ta la bătrânețe, pentru că nu ştii dacă ajungi bătrânețele şi nu ştii care este ultima clipă a vieţii tale şi nu știi dacă vei ajunge să poți să mai faci ceva pentru mântuirea ta. Fii înţelept şi socoteşte fiecare zi ca fiind ultima, pentru că nu poţi şti dacă mai apuci ziua de mâine, lucrează în fiecare moment credința şi faptele bune.

Diferența dintre unii şi alții este lesne de aflat. Cel ce este de mic credincios şi pe cale mântuiri se împodobeşte cu faptele credinţei, are comoară în ceruri şi are nădejde că va primi mântuirea, pe când cel necredincios totă viaţa şi doar la bătrâneţe este credincios, Dumnezeul îl primeşte şi pe el ca pe primul dar comoara faptelor credinţei este puţină şi are mereu riscul să-şi piardă mântuirea, din cauza că a rămas nepregătit și ”nerăscumpărând vremea” venind clipa morţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s