Despre P O S T (2)


1908127_1681439972084071_4625293377326678174_n

-Părinte, când postim ce trebuie și ce nu trebuie să facem, ca să fie postul adevărat?

-În zilele de post, nu trebuie să te cerţi cu nimeni, orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din casă și nici cu cei din afară. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţii cuiva, rabzi şi ierţi orice. Dacă nu faci așa, ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai posteşti.

Postul, este un exercițiu de smerenie și de a învinge tot ce este răutate și necurat din viața fiecărui creștin, pe care ar trebuie să-l facă în fiecare zi, pentru a deveni și a trăi ca un adevărat creștin. Creștini sunt toți cei botezați sau ”născuți din apă și Duh” și care au nași ca părinți duhovnicești, dar nu toți sunt crescuți duhovnicește pe măsura ”îmbrăcămintei” pe care au primit-o la botez; ”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”, și au rămas ca niște ”pădureți” în mijocul celor crescuți. Pentru aceștia și pentru toți, postul adevărat este ca un ”îngrășământ duhovnicesc” ce te crește la statura omului desăvârșit.

-Părinte, de ce când omul este bolnav poate să țină post, dar când e sănătos de ce nu poate?

Omul când e sănătos îi este bine, e lăcomos, ar mânca tot timpul de toate și e mai puțin râvnitor la osteneala de a se ruga și a posti, este mai leneș. Acest fapt îi slăbește voința, credința și spiritul de a fi smerit. Însă, explicația este și alta. I se trage din copilărie, de când a început să priceapă lucrurile. Omul care nu a fost învățat să postească pentru el postul este ca un munte ce-i stă în față și pe care n-are curajul să-l treacă. Omul nu se învață să postească când este mare, sau să se roage, sau să meargă la biserica, ci el trebuie învățat de când e mic și să crească cu asemenea deprinderi. Greșeala părinților de astăzi și a nașilor, este că nu pun pe copiilor lor să postească, pe motiv că este mic și trebuie să crească; că este elev și trebuie să învețe; că este student și mănâncă ceea ce i se dă. Și așa omul devine persoană matură fără să fie învățat că el trebuie să postească și ce folos sufletesc îi aduce postul. Pentru el miercurile și vinerile și posturile mari rânduite de biserică sunt ca orice zi obișnuită, nu vor trezi în ființa lui nici un fior, nici mustrare de conștiință. Nu va ști că postul este o poruncă dată de Dumnezeu și rânduită de Sf. Biserică și că nu trebuie călcată. Vina o poartă în primul rând părinții și apoi nașii care la botez pentru sufletul omului aceluia si-a pus sufletul lor garanție că-l vor crește și duhovnicește, ceea ce nu au făcut. Fiecare ne vom dezvinovăți în fața lui Dumnezeu, la judecată, dând vina pe părinți și nașii care nu și-au făcut datoria. Însă, cea mai mare pagubă pentru omul neînvățat de mic să postească este faptul că nu va ști sau nu va folosi postul ca armă împotriva potrivnicului și a necazurilor care vin de la el și de la lume. Pentru omul neînvățat de mic cu postul Părintele Ilarion Argatu recomandă, ca acestia, să înceapă a posti puțin câte puțin și tot mai mult până ce se obișnuiesc cu postul. Pentru omul obișnuit cu postul, nu este nici o greutate când ține o zi de post. Dimpotrivă de abia așteaptă și se simte mai bine în post decât în câșlegi. Deci, este o chestiune de voință și de obișnuință pe fondul unei evlavii smerite și a modului de a trăi.

-Părinte, vă mai deranjez cu o întrebare, nu mi-e clar, citind; „-În toate zilele Postului mare de luni până vineri, nu se dezleagă la vin şi untdelemn, dar se mănâncă fiertură de 2 ori pe zi.” (Îndrum.B.Crestin, pg.53); și citind; „-În sâmbetele şi duminicile din Postul Mare se dezleagă la vin şi untdelemn, iar de luni până vineri, mâncăm numai seara mâncare uscată”. (Tipicul Mare, pg.42); trebuie să întelegem că se mănâcă numai seara mâncare uscată, dar se poate dezlega la fiertură? această dezlegare trebuie să o cerem de la duhovnic?

-Nu trebuie să cereți de la duhovnic nimic, ci să postiți  așa cum puteți sau cum spun canoanele. Numai dacă nu puteți posti, cereți de la duhovnic dezlegare. Omul postești cum poate. Nu toți pot la fel, așa cum nu toți suntem la fel. Într-un fel postesc cei întăriți cu postul și într-un fel cei slabi. Pe măsura puterii și a voinței nostre se va cere de la noi postul, dimensiunea și greutatea lui, a rugăciunilor și a faptelor bune. În pravilă și în tipicul de care ați amintit se recomandă cum să se țină postul în mănăstiri, cum trebuie să postească călugării. Pentru ei asprimea postului este alta decât pentru cei din lume. Pe cei din lumea,  postul din mănăstiri, este model de postire, de care trebuie să ne apropiem și chiar să ne asemănăm. A ține postul după Pravila și Tipicul Mare, este cu osteneală și cu adevărată smerenie, care ne aduce un mare folos sufletesc. Este un adevărat post. Mâncare uscată, înseamnă: pâine, fructe, legume, măsline, alune, semințe, prune uscate, mere uscate, adică nu mâncare gătită. Fiertură înseamnă; cartofi fierți, fasole fiartă, orez fiert, păstăi fierte, paste fierte, linte, zarzavaturi fierte, varză fiartă, etc. Pot fi numai în zeama lor sau apa în care au fiert, fără să fie preparate sau îmbunătățite cu ceva, fără ingrediente, doar cu sare, fără ulei. Ambele sunt recomandate și bine de postit.

-Părinte, postul adevărat, e numai postul negru?

 

-Toate posturile sunt adevărate. Părintele Ilarion spunea despre post așa:  că orice post fie el cât de mic, dă de furcă diavolilor. (citiți în cartea „Pe treptele suirii către cer”),

Pr.Ioan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s