Sminteală pentru preoţi şi credincioşi


Canonul_Ortodoxiei_1_fata
D-na Diana m-aţi invitat să-mi dau cu părerea la ceea ce spun aşa zisele “Constituţii Apostolice” despre care vorbeşte Părintele Profesor Ică Junior în cartea pe care aţi amintit-o şi de care, spuneaţi, că părintele dumneavoastră face deseori amintire în predică pentru susţinerea unor abateri canonice şi dogmatice ce sunt permise, local, în biserică.

Nu pot să nu spun, că prezenţa acestei lucrări ce se cheamă “Constituţiile Apostolice”, a făcut multă sminteală în rândul preoţilor şi credincioşilor de astăzi. Acest fapt se cauzează necunoaşterii istoricului apariţiei acestei cărţi. Vă spun că această carte nu este studiată în seminarii şi facultăţi de teologie, nefăcând obiectul canonicităţii bisericii ortodoxe, ci doar amintită tangenţial din punct de vedere istoric.

Părintele Profesor Ică Junior, un profesor cu o înaltă pregătire şi o mare capacitate intelectuală, în acest volum, a inclus această carte, varianta catolică, ca pe un studiu a unor normative din primele secole, ce circula împreună cu o altă carte cunoscută “Canonul Apostolic” în acele vremuri tulburate de erezii.

Vă spun din start că această lucrare nu aparţine Bisericii Ortodoxe de Răsărit şi nu face parte din canonicitatea Bisericii Ortodoxe. Nu a fost recunoscută ca normativ canonic tocmai din acelaşi motiv pentru care vă dă şi dumneavoastră sminteală că anulează poruncile date de Dumnezeu în Vechiul Testament. Ca să înţelegeţi, vă spun puţin şi esenţialul din istoricul lucrării.

“Constituţiile Apostolice” nu este o lucrare a Sfinţilor Apostoli aşa cum s-ar crede, ci este lucrarea compilată de arienii din Antiohia pusă pe seama papei Clement Romanul, ucenicul Sfântului Apostol Petru şi se presupune că a fost scrisă la anul 380.

Arienii i-au dat această denumire de “Constituţiile Apostolice”, denumire ce duce în eroare, în discuţii şi controverse. Doar Sfântul Ioan Damaschin a încercat s-o pună în rândul cărţilor admise de biserică, ca să facă parte din actele normative, nu a reuşit, pentru că Sinodul de la Trulan din anul 692, prin canonul 2, a respins-o şi a dat-o anatemei, ca scriere eretică şi „pierzătoare de suflete”.

Lucrarea de fapt nu numai că contrazice textele Sfintei Scripturi, mai cu seamă cele din Vechiul Testament, ci contrazice şi canoanele Sfinţilor Părinţi şi ale sinoadelor ecumenice de mai târziu. Acest lucru nu s-a văzut pe vremea aceea, în anul 380, ci se vede acum, că este o carte anulată.
Arienii, iniţial, au vrut să scoată un ghid pentru preoţi şi laici implicaţi în viaţa bisericească. Lucrarea realizată de ei este mai degrabă o culegere de tradiţii privind organizarea şi viaţa comunităţilor creştine din acea vreme supusă arianismului şi semiarianismului şi nicidecum ce spun Sfinţii Apostoli sau Sfinţii Părinţi.

Modul de abordare al părţilor dogmatice sau scripturistice este cel specific Bisericii de Apus (Bisericii Catolice), adică scolastic şi raţional. Prin această lucrare, arienii folosindu-se de autoritatea Sfântului Clement, aveau intenţia de a scoate întreg Vechiul Testament de sub autoritatea canonică a Sfintei Scripturi, rupându-se cu totul de iudaism. Afirmau că Vechiul Testament este o carte istorică a poporului evreu, plin de obiceiuri şi prescripţii iudaice, iar legile şi poruncile date de Dumnezeu, le numeau “obiceiuri iudaice”, ce nu trebuie ţinute şi de credincioşii Noului Testament. Socotea religia mozaică a fi una eretică şi din cauza aceasta, ar fi o părtăşie cu ereticii ţinerea legilor sau poruncilor Vechiului Testament.
Dacă citiţi titlul cap. XXVII (27) din “Constituţiile Apostolice” cel ce este în discuţia noastră, veţi vedea că arienii îl intitulează: “Despre prescripţiile iudaice şi păgâne cu privire la scurgerea de sămânţă, scurgerea în vis….” şi începe “Iar dacă păzesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de sămânţă…potrivit Legii (Levitic 12; 15;22), şi starea femeii necurate, vedem că le socoteşte “obiceiuri iudaice” şi nu porunci ale lui Dumnezeu. Dacă citim în capitol mai sus, 26, vedem că se contrazice cu capitolul anterior (27) unde spune: “Episcopi şi laici, abţineţi-vă de la toţi ereticii care socotesc rele Legea şi Profeţii…” aici îndeamnă la a ţine Legea şi Proorocii Vechiului Testament.

De-a lungul timpului această lucrare a fost controversată, mult criticată, dar şi lăudată de partea de Apus. Această carte se numără printre cărţile canonice ale Bisericii Catolice. Pe baza ei au scos rânduiala femeii din Biserică. La catolici pot intra în Biserică femeile fără nici o mustrare de conştiinţă în orice stare s-ar afla. La catolici au scos şi aplicarea Sfintelor Canoane, le recunosc, dar nu le aplică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s