Este corect să trecem prin Sfântul Altar la sfinţirea unei biserici ?


10592715_10203500683592044_5437473172676657667_n

Canoanele Bisericeşti interzic atât femeilor cât şi bărbaţilor să intre în Sfântul Altar:

1.-“Să nu fie îngăduit vreunuia din toţi cei ce fac parte dintre laici să intre înăuntru sfântului Altar în nici un chip, nu este oprită de la acest lucru stăpânirea împărătească, atunci când după oarecare predanie foarte veche, ar voi să aducă daruri Creatorului”[14].

Deci, canonul opreşte de a intra în Sfântul Altar pe toţi laicii fie bărbaţi, fie femei şi copii, făcând excepţie împăratul, care este considerat unsul lui Dumnezeu. Canonul interzice categoric spunând: ”În nici un chip” nu se poate intra în Sfântul Altar, nici măcar cu ocazia sfinţirii unei biserici, nici cu voia preotului sau a ierarhului.

2.- “….numai celor ierosiţi le este iertat să intre în Altar şi să se cuminice”[15],

adică numai celor ce sunt hirotoniţi li se îngăduie să intre în Altar penrtu a se împărtăşi.

3.-“Nu se cuvine ca femeile să intre în Altar” [16].

Acest canon s-a dat la Sinodul de la Laodiceea, şi interzice femeilor în mod special să intre în Sfântul Altar.

4.-“Se cuvine călugăriţelor a intra în Sfântul Altar şi să apridă lumânări şi candele, să-l cureţe şi să-l măture”[17].

La mănăstirele de maici, episcopul dă binecuvântare de a intra în Sfântul Altar în baza acestui canon, la o măicuţă, nu la toate ci, care este rânduită pe post de a face curăţenie şi de a se îngriji de cele ce sunt necesare pentru slujbă. Maicile primesc tunderea în monahism, este mare diferenţă într-o simplă femeie şi o monahie. Cred că am lămurit şi pe cei ce întreabă cum de li se dă voie maicilor să intre în Sfântul Altar.
Cred că vă daţi seama singuri, citind aceste canoane, că nu este bine ceea ce facem la sfinţiri de biserici, călcând canoanele şi evlavia cu care participăm nu ne ajută. Poţi avea evlavie şi ascultare faţă de ceea ce porunceşte Biserica în acelaşi timp. Ascultarea vine din smerenie. Dacă, pe lângă evlavie mai ai şi ascultarea şi smerenie, îţi foloseşte evlavia, dacă nu le ai, îţi va folosi tot atât cât îi foloseşte unui om mândru mândria.

Atunci când diavolul are ceva de căştigat din credinţa noastră, din evlavia noastră, din râvna noastră, ne înmulţeşte credinţa, râvna, evlavia atât de mult, până la extrem, pentru ca să ne fie căderea mai mare. Aici într-adevăr, are de câştigat, pentru că suntem călcători de canone şi stricători de rânduieli bisericeşti. Se săvârşeşte păcatul, ştim că păcatul întinează şi întinăm Altarul chiar în ziua când s-a sfinţit. Dacă doreşte o femeie sau un bărbat să intre în Sfântul Altar poate s-o facă înainte de a se sfinţi biserica, nu după ce a fost sfinţită.

Acest obicei a apărut nu demult şi nu este de folos, dimpotrivă ne închinăm şi sărutăm Sfânta Evanghelie din locul de unde nu avem voie, de unde nu se cuvine, ca nişte „neascultători” şi “neînţelepţi”[18] faţă de ceea ce poruncesc Biserica şi Sfinţii Părinţi: “Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi” [19].

Veţi zice că episcopul dă voie. Nu cred, forţat… poate, forţat de insistenţele noastre, crezând că aşa e bine. Să nu ne înşelăm, pentru că episcopul dă voie de nevoie, cu conştiinţa păcatului. Eu am stat vorbă cu vlădica despre acest obicei, dacă este corect sau nu şi de ce se îngăduie? Mi-a zis: din cauza preoţilor, iar preoţii din cauza credincioşilor şi banilor. Acolo unde preotul nu conduce turma, ci turma îl conduce pe el, se întâmplă astfel de situaţii şi necazuri. L-am auzit pe ierarh spunând unui preot: „Nu este bine, dar, faci cum vrei…, faci cum ai învăţat… cum ştii!„. Când ierarhul a spus-o în forma aceasta, înseamnă foarte mult. Înseamnă că tu, ca preot, eşti răspunzător. Tu ca preot ştii că în Sfântul Altar conform canoanelor nu are voie să intre nimeni înafară de preotul slujitor şi cu binecuvântare omul care face curăţenie şi deservire la Sfintele Slujbe. Cu toate că ştii, vii în ziua sfinţirii şi faci presiuni asupra episcopului să facă pogorământ, spunându-i: „Înalt Prea Sfintite, lumea cere să intre în Sfâtul Altar, ce facem?”. Ce trebuia să faci? Trebuia să înveţi poporul că este păcat, se calcă nişte canoane. Faptul că episcopul ţi-a spus ţie ca preot „Nu este bine, dar faci ce vrei”, înseamnă că ţi-a spus că nu este bine şi a lăsat totul în ascultarea şi în răspunderea ta de preot. Chiar dacă nu te mustră şi nu zice nimic, să ştii că te-a lăsat la mustrarea lui Dumnezeu:“Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi“[20]. Episcopul ce poate să mai facă în ziua şi în clipa când toţi credincioşii stau, îmbulzindu-se la uşa altarului? Poate să facă tulburare şi nemulţumire? Nu.

Pe acest marea păcat îl mai însoţeşte un altul, tot la fel de mare, lăcomia banilor adunaţi. Parcă este un făcut, că cei mai mulţi bani la o sfinţire de biserică se adună din practicarea acestui obicei păcătos, ceea ce-i face pe unii preoţi să zică: „Cum să nu treacă lumea prin Sfântul Altar, acolo se adună cei mai mulţi bani, e singura dată când pot intra şi femeile în Altar”.

Şi pentru că diavolul nu doarme, ci caută să aibă cât mai mult câştig, mai îndeamnă şi pe femeile necurate şi fără frică de Dumnezeu şi conştiinţă, să treacă şi ele prin Sfâtul Altar, pentru că nu se ştie când o să mai aibă ocazia. Unele trec de 3 până la 7 ori, prin  Altar spre a lor pierzare. Astfel, a câştigat în sens negativ şi preotul şi credincioşii şi diavolul, doar biserica şi Dumnezeu le-a pierdut pe toate “a fost înjosit”. Preotul, câştigul, “banii” adunaţi în Sfântul Altar; credincioşii, osândă, păcăliţi cu păcatul cel mare a călcării canoanelor; biserica, în locul sfinţeniei primite s-a ales cu întinarea, de cei ce calcă canoanele, de femeile necurate şi de vrăjitoare, care, întotdeauna sunt prezente pentru a semăna şi ele răutăţile şi vrăjile lor în locul unde trebuie să fie sfinţenie, unde să se mântuiască suflete, iar diavolul să-i câştige pe toţi, pentru că toţi s-au făcut neascultători.

Ce spuneţi? Am dreptate? Mai vreţi să mai treceţi prin Sfântul Altar? Consideraţi că v-ar mai fi de folos sufletesc, potrivit celor ce vi le-am prezentat?

Mă doare sufletul, când văd şi aud că “Dumnezeu este înjosit prin obiceiurile noastre”, când biserica devine o marionetă şi o jucărie la îndemâna celor ce o desconsideră şi că preoţii, pe bună dreptate, sunt învinovăţiţi pentru toate păcatele acestea.

*

Masa cu Sfânta Evanghelie, cu crucea, se aşează în faţa Sfântului Altar pe solee, pentru a fi sărutate de credincioşi, în dreptul uşilor Împărăteşti. Credincioşii intră pe solee prin partea dreaptă, sărută icoanele de pe Catapeteasmă, trec apoi în faţa mesei şi sărută Evanghelia, sunt miruiţi de preot şi ies prin partea stângă. Uşile diaconeşti şi cele Împărăteşti ale Sfântului Altar rămân închise şi nu intră nimeni. Aşa este mai corect.


[14]- Canonul 69 de la Sinodul VI Ecumenic.
[15]- Canonul 19 de la Laodiceea.
[16]- Canonul 44 de la Laodceea.
[17]- Canonul 15 al Sf.Nechifor Mărturisitorul.
[18].- Solomon 14,8.
[19].- Efeseni 5,15.

[20].- I Petru 2,8.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s