REPLICĂ la articolul: „Femeile aflate în perioada menstruaţiei pot intra în biserică?”


12049410_915506855151845_8598328547459873_n
de ADRIAN COCOŞILĂ
http://www.crestinOrtodox.ro

Citez:
...Oare simplă curgere a sângelui aduce necurăţie? Să ne despartă de Hristos trăsăturile fiziologice feminine? Menstruaţia, ca slăbiciune a firii omeneşti, poate fi pusă pe acelaşi plan de egalitate cu un păcat săvărşit cu voie?
Răspunsul la întrebarea „În ce constă necuraţia femeii la ciclu?”, l-am găsit în Canonul 1 al Sfântului Atanasie cel Mare care spune: „… Spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă…”.

Răspuns:

1.-În comentariul canonului 1 al Sfântului Atanasie cel Mare, din cartea: ”Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii”[203] spune:
„Textul acestui canon, aşa cum ne informează Sfântul Dionisie al Alexandriei, este o reproducere a unei scrisori de răspuns a Sfântului Atanasie (şi nu canon în sine a sfântului) adresată unui călugăr Amun (şi nu ca rânduială în toată biserică), care l-a consultat cerându-i sfaturi în legătură cu tulburările călugărilor produse de vise şi îndeosebi când acestea erau însoţite de scurgere de sămânţă (ispitire în vis)”[204].

2.- A aduce contra-argument pentru necurăţia femeii la ciclu, canonul 1 a Sfântului Atanasie. Este o eroare, o rătăcire şi o minciună sau mai bine zis o înşelăciune, pentru că în acest canon, nu este pusă în discuţie necurăţia lunară a femeii ci scurgerea seminţei la bărbaţi în timpul somnului, referindu-se strict la călugări.
Scurgerea seminţei la bărbaţi şi care nu se întâmplă des, sau nu face regula unui ciclu, ci se întâmplă accidental, din cauza visului erotic pe care-l are bărbatul, nu este tot una cu scurgerea sângelui de curăţire a femeii, ce are o regulă lunară, intrând în sfera unui ciclu.
Scurgerea seminţei bărbatului, are un fel de întinăciune, întinăciunea de o zi, pe când scurgerea sângelui necurat al femeii are o altfel de necurăţie, ce întinează până la 7 zile şi poate şi mai mult.

3.- Secreţiile nazale şi bucale ale omului nu pot fi comparate, nici într-un caz, cu scurgerea de sânge necurat a părţilor ruşinoase ale femeii. Sfântul Atanasie nu încearcă să pună semnul de egalitate cu scurgerea necurăţiei lunare a femeii (aşa cum vrea să inducă în eroare semnatarul articolului) ci cu scurgerea accidentală a seminţei bărbatului, ceea ce nu este tot una. Chiar şi aşa fiind, cuvintele Sfintei Scripturi îl socotesc pe bărbat ca fiind necurat dacă, a avut scurgere de sămânţă în acea zi, când nu se poate apropia de lucrurile sfinte[205].
În concluzie, Sfântul Atanasie cel Mare nu dă răspuns la întrebarea pusă de semnatarul articolului: „În ce constă necurăţia femeii la ciclu”, ci Sfântul Atanasie răspunde la o altă întrebare de o altă natură şi nu cea legată de femeie.

Citez:
„…Ciclul lunar nu îndepărtează pe nimeni de la rugăciune. Nu cred că cineva se opreşte sau ar trebui oprit din vorbirea cu Dumnezeu din acest motiv. Sfântul Atanasie cel Mare vede în neparticiparea femeii la viaţa din biserică în perioada ciclului o amăgire a diavolului care trebuie înlăturată. De unde atunci neînţelegerea legată de neparticiparea femeii în perioada menstruaţiei la rugăciunea din biserică?”

Răspuns:

4.- În timpul necurăţiei lunare, femeia nu este oprită de la rugăciune, ci dimpotrivă i se porunceşte „să stea acasă şi să se roage”. Este eronat să spui că, dacă femeia nu poate intra 7 zile în biserică, în timpul necurăţiei ei lunare, este oprită de a se ruga, nu este oprită de la rugăciune, ci este oprită de a nu se atinge de nici un lucru sfânt, începând cu Biserica şi terminând cu candela şi icoana de acasă.

5.- Sfântul Atanasie, în canonul 1, nu are cum să vadă „ în ne participarea femeii la viaţa din biserică în perioada ciclului o amăgire a diavolului care trebuie înlăturată”, pentru că nu vorbeşte despre femeie, ci de necurăţia bărbatului, prin scurgere de sămânţă, care se poate cauza şi ispitelor diavoleşti. Parcă Sfântul Atanasie n-ar face altceva decât să combată canonicitatea acestei probleme, ar îndemna la nerespectarea unei porunci şi a unor canoane.
Aceste opinii eronate sau eretice (neconforme cu Sfânta Scriptură şi cu Sfânta Tradiţie) le văd tendenţios scrise şi rostite de cei iresponsabili sau anume puşi de a-l îndepărta pe om din starea corectă şi curată cu care participă la sfinţenia lui Dumnezeu.
Văd viclenia divolului şi o adevărată „amăgire”, vrând necuratul s-o ispitească pe Eva de astăzi, cu neascultarea de porunca lui Dumnezeu şi a Sfintelor canoane. Dacă nu poate să distrugă Biserica lui Hristos, cu „porţile iadului”, atunci măcar s-o batjocorească şi s-o întineze prin femeie.

Citez:
„Există un canon atribuit Sfântului Dionisie, Arhiepiscopul Alexandriei, în care se spune: „Iar în privinţa femeilor, care au curăţie lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos; căci nici ceea ce avea curgerea sângelui de 12 ani, nu s-a atins de El spre vindecare, ci numai de poalele Lui; dar este lucru neprihănit a se ruga, oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul, oricum s-ar afla, şi a se ruga spre a dobandi ajutor; iar cel ce nu este cu totul curat şi cu sufletul şi cu trupul, se va opri de a se apropia de cele sfinte, şi de Sfintele Sfinţilor”. (Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei). Din textul Sfântului Dionisie reiese că ii este interzis femeii să intre în biserică în perioada menstruală. Însă, cei care citesc acest canon pierd din vedere că în vremea în care a trait Sfântul Dionisie – secolul III, toţi cei care erau prezenţi la Sfânta Liturghie se împărtăşeau, ceea ce nu mai este valabil şi în zilele noastre. Din acest motiv părintele pune un semn de egalitate între a intra în biserică şi a primi Trupul şi Sângele Domnului. Sigur că avem canoane care interzic impărtăşirea femeii în perioada menstruaţiei, dar nu avem canoane care să interzică intrarea în biserică a femeii pentru rugăciune în perioada ciclului. Deci, ea poate intra în biserică să se roage, nu poate însă să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului.”

Răspuns:

6- Vreau să întreb cum, nu sunt canoane? Dar acesta ce este pe care l-ai citat ca existent, canonul 2 al Sfântului Dionisie, ce este? Acesta nu-i canon? Nu trebuie să-l respectăm? Îl anulăm cu explicaţii puerile, nefondate şi păreri personale care contravin învăţăturii Sfintei Scripturi şi care nu se pot numi altceva decât erezii? Ne legăm de timpul când a trăit Sfântul Dionisie sec. III …înainte de Hristos sau după Hristos? De parcă timpul când a trăit Sfântul Dionisie este un timp nepotrivit care se poate pune sub semnul îndoielii? Dar Sfinţii Apostoli în ce timp au trăit? Sec. I. Dar Sfinţii Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur? Sec. IV.
Pe lângă canonul 2 al Sfântului Dionisie, mai sunt şi altele care susţin acest canon, cum ar fi: Canonul 28 al Sfântului Ioan Postitorul (ajunătorul); canonul 6 şi 7 al Sfântului Timotei; canonul 44 al Sinodului de la Laodiceea.
Întreb: Câte canoane se vrea, pentru a opri o femeie în starea necurăţiei ei, să nu se atingă de lucrurile cele sfinte aşa cum sunt: Biserica, icoanele, veşmintele, Sfintele Vase, Sfânta Evanghelie, obiectele sfinţite de cult ? O sută? Şi o sută să fie tot nu contează pentru omul îndărătnic, necredincios şi rătăcit în mintea lui.
Sunt de părere şi foarte convins, că este de ajuns să existe un sigur canon, eşti obligat să-l respecţi şi nu are voie să-l calce nimeni.

7.- Orice opinie personală sau părere teologică care nu-şi are justificare în învăţăturile Sfintei Scripturi şi care contravin acesteia, se numeşte erezie. Această părere personală (nici măcar nu o pot numi teologică) că „femeia în perioada necurăţiei ei poate intra în biserică şi se poate atinge de orice lucru sfânt din Biserică numai de împărtăşit nu poate şi că nu se socoate necurată” este o EREZIE, pentru că, contravine nu numai canoanelor ci şi dogmelor şi mai ales al textelor din Sfânta Scriptură şi care spun foarte clar că femeia la scurgerea lunară a sângelui ei devine în stare de necurăţie firească socotindu-se a fi necurată [206];
Şi sunt mai multe alte texte care arată împrejurările prin care omul intră în stare de necurăţie şi i se porunceşte să nu atingă de nici un lucru sfânt.

8.- Nu poate fi adus ca argument în susţinerea acestei înşelăciuni şi nici n-am putut să înţeleg, care este argumentul, că, la Sfânta Liturghie din sec. III în vremea Sfântului Dionisie se împărtăşeau creştinii în fiecare duminică. Nu se ştie exact dacă toţi se împărtăşeau aşa de des şi chiar dacă ar fi fost aşa, femeile necurate tot nu se împărtăşeau, dar care nu îndrăzneau să intre în Biserică pentru a nu întina locaşul cel sfânt. Putem să spunem că în vremea aceea în Biserică se ţinea strict ceea ce porunceşte Sfânta Scriptură, şi nu cred că se nesocotea ceea ce se spune la Numeri 19, 20-21, nu ca în zilele noastre, când iată, se încearcă ca cele necurate să fie socotite curate şi atunci întrebăm pe semnatar:
“Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!” [207]

9.- Cuvintele exprimate de autorul articolului ca o concluzie la argumentaţia puerilă şi ridicolă adusă în sprijinul concluziei sale rătăcite:“Deci, ea poate intra în biserică să se roage, nu poate însă să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului” spunem că tot ceea ce scrie este anticanonic şi antidogmatic, o erezie şi o înşelăciune.
În concluzie, nu-i nimic altceva din toată pledoaria autorului decât o înşelăciune şi o batjocură faţă de bunele rânduieli în Biserica noastră şi faţă de atitudinea ce trebuie s-o aibă credincioşii: de bună cuviinţă şi de respect faţă de lucrurile sfinte.
Atenţie, că „lupii răpitori îmbrăcaţi în piei de oaie” cei mai periculoşi din ziua de azi, nu sunt atât de mult sectarii cei din afară, cât sunt cei din interior, nepreoţii, neduhovnicii şi mirenii cei cu „teologia” care vor să facă după capul lor reformă în Ortodoxie, folosind internetul şi declarându-se „apărători ai Ortodoxiei” punându-se „lupul paznic la oi”. De parcă nu ar fi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Cel care păzeşte Biserica Sa, încât „nici porţile iadului nu o vor birui”. Ei se substituie Celui care o păzeşte cu adevărat. De parcă până astăzi de 2000 de ani, Biserica Ortodoxă n-ar fi avut şi nu ar avea ierarhi luminaţi, preoţi învăţaţi şi duhovnici iscusiţi, care să înveţe poporul dreptcredincios cum să facă deosebirea între ce-i sfânt şi ce nu este sfânt, ce este curat şi ce este necurat, aşa cum spune Sfântul Prooc Iezechiel:
“Ei , preoţii, trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat” [208].
Ar mai trebui să se ştie că Sfântul Apostol Pavel, spune: “Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu”[209].

Notă: Replică la articolul „Femeile aflate în perioada menstruaţiei pot intra în biserică?” semnat de Adrian Cocoşilă, publicat pe site-ul CrestinOrtodox.ro.
Articolul este ca un îndemn la preoţi şi credincioşi să nu mai respecte aceste rânduieli biblice şi canonice.
Acest articol este tendenţios şi batjocoritor la adresa bisericii ortodoxe bimilenare, care de 2000 ani, are meritul recunoscut de păstrătoare a adevărului de credinţă neştirbit. Biserica Ortodoxă se identifică cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cine spune de Biserica Ortodoxă că este perimată sau învechită, înseamnă că spune acelaşi lucru şi despre Cuvântul lui Dumnezeu; cine spune că Biserica Ortodoxă nu este în pas cu timpul modern, înseamnă că-L supune pe Dumnezeu timpului şi lumescului. Articolul are rolul de a sminti pe mulţi preoţi şi credincioşi neştiutori şi de a-i face să se îndoiască şi să păcătuiească.


[203].- Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, Sibiu 2005, pag. 368.

[204].- Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sibiu 2005, pag. 370-371.

[205].- Levitic 15,2-4, 16, 18, 32.

[206].- Levitic 15,19 – 20,24; Levitic 12,2,5; Levitic 15,25.

[207].- Iov 14,4.

[208].- Iezechiel 44,23.
[209].- Efeseni 5,5.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s