În vechime nu erau metode de protejare…


Este o argumentare falsă, că, în vechime s-ar fi dat interdicţie să nu intre în Biserică femeile necurate, numai pentru că pe vremea aceea n-ar fi existat indispensabili şi metode de protejare, ca să nu permită să se păteze biserica, iar astăzi nu mai este cazul.

Este de domeniul copilărescului şi a lipsei de seriozitate, cu care se tratează o poruncă a lui Dumnezeu din partea unor clerici care sfătuiesc şi explică astfel o prevedere canonică. De parcă ar fi vorba de moş Gheorghe, pălimarul bisericii din Cucuieţi, care a văzut că rămâne murdară biserica cu sângele celor întinate şi preotul a interzis ca acestea să mai intre. Înseamnă că aceştia nu ştiu să facă diferenţa între doi termeni cel de „întinare” şi cel de „murdărire”, aşa cum spunea Părintele Ilarion Argatu. Redau textul:

„Sunt unii dintre mireni şi dintre preoţi, care sfătuiesc foarte greşit pe femei, să intre în Biserică, dar să aibă grijă să nu murdărească biserica. Este foarte greşit, pentru că însăşi natura sau starea de necurăţie a femeii întinează biserica. Aceştia confundă murdărirea Bisericii cu întinarea ei. Or mai fi biserici murdare din lipsă de râvnă a celor ce sunt puşi să le îngrijească dar, sunt sfinte. Întinarea nu are sens de murdărire, ci sens de necurăţie. Şi diavolii cu chip de lumină şi îmbrăcaţi în alb, numiţi şi teologii iadului, par curaţi şi strălucitori, dar sunt spurcaţi şi necuraţi prin natura lor…„[216].

Gândiţi-vă, nu la faptul că s-ar murdări biserica dacă va curge sânge, îi este interzis femeii să intre în biserică, poate şi pentru aceasta, ci pentru că Sfânta Scriptură şi Canoanele Bisericeşti poruncesc să nu intre în Sfânta Biserică femeia la ciclu, şi la faptul că în acele zile i se porunceşte să stea acasă şi de nimic sfânt să nu se atingă.

Părintele Cleopa, spunea:
„Femeia necurată se poate spăla folosind o tonă de săpun, că tot necurată rămâne şi poate să se protejeze (înfăşoare) cu o sută de „tampoane” că tot va întina pe unde calcă. Nu este vina ei, aşa a lăsat-o Dumnezeu şi trebuie să se supună şi să asculte că n-are ce căuta la biserică în zilele acelea„. (a.p.)

Vă mai dau un sfat.., nu mai nesocotiţi Sfânta Scriptură „nevalabilă timpului” pentru că în ea se află Cuvântul valabil şi veşnic a lui Dumnezeu, că nu vor trece până ce nu se vor împlini toate şi de care trebuie să ascultăm fără tăgadă.
Dumnezeu nu se schimbă după moda noastră şi nici noi nu-L putem schimba. Pentru Dumnezeu, “ o mie de ani este ca ziua de ieri ce a trecut”[217].

Dacă sunteţi o femeie ortodoxă, vă spun că faceţi cea mai mare tăgăduire a lui Dumnezeu, spunând ceea ce aţi spus. Acest Dumnezeu care cu mii de ani în urmă, a poruncit omului să respecte nişte reguli, pe care El le-a pus în om, oare nu este tot acelaşi Dumnezeu şi astăzi? Pentru dumneavoastră s-a schimbat Dumnezeu? Să ştiţi, că unul dintre atributele lui Dumnezeu este neschimbabilitatea, adică Dumnezeu nu se schimbă în Fiinţa Sa, în Voinţa Sa, în Hotărârile Sale şi în Poruncile Sale. Vreţi să-L schimbaţi pe Dumnezeu cu alt dumnezeu? Fiţi atentă şi băgaţi de seamă că, din punct de vedere moral, cred că aţi şi făcut-o. Omul este schimbător, se schimbă de la o zi la alta, este nestatornic, dar Dumnezeu rămâne acelaşi în toate timpurile. Timpul nu are efect asupra Sa, aşa cum are efect asupra omului. La Dumnezeu este un prezent continuu. Poruncile pe care le-a dat omului acum patru mii de ani, este ca şi cum le-ar fi dat ieri şi astăzi aşteaptă, din partea omului, să le împlinească. Cele petrecute cu mii de ani în urmă le priveşte ca şi cum s-ar fi petrecut azi. El a creat timpul pentru om ca să nu rămână chipul Său din om alterat în veşnicie şi nici departe de omul ce a greşit pentru totdeauna.

El a creat pe om, i-a dat porunci, spunându-i ce este bine să facă şi îl aşteaptă la judecată, să-l întrebe, dacă le-a respectat şi dacă a ascultat de Cuvântul Său, aşa cum aţi auzit în Evanghelia Tânărului Bogat, când i-a cerut sfat Mântuitorului: „Învăţătorule ce să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică? “ [218].
Mântuitorul l-a întrebat dacă ştie poruncile? El a răspuns că din tinereţile lui le-a respectat.

Dacă spuneţi că îl iubiţi pe Dumnezeu şi sunt sigur că veţi zice că da, încă cu voce tare şi răspicat, atunci, de ce-i desfiinţaţi, ca nevalabile, testamentele şi poruncile spunând: „poruncile din vechiul şi noul testament nu mai sunt valabile, acum când societatea de azi, nu se compară cu vremurile de atunci!”? Îl iubiţi numai cu vorba în mod declarativ şi nu cu fapta, pentru că însuşi spune, în mai multe locuri, despre cei ce Îl iubesc cu adevărat şi ce fel de iubire Îi este plăcută Lui: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele”... şi celelalte pe care le-am menţionat mai sus la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (cap.14 şi 15).
Dumnezeu nu are nevoie nu numai de vorbitori, ci, de trăitori cu adevărat.

 


[216].- Pr. Argatu V. Ioan “500 Răspunsuri duhovniceşti…” , edţ. a III priveghere_hram_catedrala_mitropolitana_iasi_foto_tudorel_rusu_4a, Edit. Mila Creştină, 2010, pag. 278.
[217].- Psalmul 89,4.

[218].- Luca 10,25.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s