Prozelistim pseudo-ortodox, contra… ortodoxiei


Ieromonah Petru Pruteanu
Ieromonah Petru Pruteanu

La început am crezut că este un plan a lui Dumnezeu de a pleca preoţii cu credincioşii peste hotare la muncă şi să întemeieze parohii acolo, cu scopul divin de aş păstra credincioşii identitatea, autenticitatea, credinţă neştirbită, tradiţiile şi de a arăta Occidentului frumuseţea ortodoxiei. De a-i face pe occidentali să-şi dea seama ce au pierdut şi cât de mult s-au îndepărtat de la adevăratele valori creştine, prin schisma de la 1054. Dar, descopăr cu stupoare, că de fapt a fost o metodă facilă şi diabolică de a îndoctrina şi a forma o nouă pătură de credincioşi şi slujitori tineri şi moderni, care se înarmează cu argumentele ereticilor şi schismaticilor de catolici şi protestanţi. Acuma îmi explic de ce catolicii n-au făcut nici o opoziţie la invadarea ortodocşilor în ţara lor şi în comunităţile lor, nici o împotrivire, nu s-a iscat nici un conflict, aşa cum se întâmplă în mod frecvent până acuma şi de ce li se oferă ortodocşilor bisericile în care slujesc catolicii? Toată pledoaria pe net, aşa zisei „maici VL” [274] şi aşa zisului „ieromonah PP” [275] şi mulţi alţii, care amestecă prin comparaţie „tradiţia” unor biserici ortodoxe ruse şi sârbe din diaspora, care sunt deja desprinse de mult de învăţătura autentic ortodoxă şi rătăcite sub influenţa catolicilor şi protestanţilor, amestecat cu un surogat de explicaţie păgână, nu este decât un neruşinat atac la Voinţa şi Cuvântul lui Dumnezeu şi la curăţia credinţei noastre moştenite şi transmise filocalic. La o analiză la rece a articolelor celor doi, descoperim că se auto-exclud din sfera ortodoxă în cea eretică cu argumentaţie antidogmatică, antiliturgică şi anticanonică de tip catolic, protestant şi arian.

Pericolul ce ne pândeşte este prozelitismul pe care-l fac în spaţiul virtual, de a câştiga noi adepţi şi cât mai mulţi din rândul clerului din ţară. Preoţii care nu au o pregătire temeinică în dogmatică şi drept bisericesc, şi nu se află într-o zonă cu tradiţii autentic ortodoxe [276], îşi vor impropria convingerile inoculate de aceste articole şi nu numai că vor fi mai permisivi şi libertini ci vor predica o, „altă învăţătură”:
“Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene…ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr….depărtează-te de unii ca aceştia” [277].

Presupun că globalizarea pe care o promovează unele curente şi cercuri interesante, urmăresc scindarea bisericii ortodoxe din România în tradiţionalişti şi modernişti, şi de fapt aceasta este dezbinarea din interior şi distrugerea „peticului de ortodoxie” despre care diavolul striga, furios pe ortodocşi, în auzul tuturor, la racla Părintelui Ilarion Argatu: „Am să distrug peticul acesta de ortodoxie, că numai el mă împiedică ca lumea să fie toată a mea”[278].

Teologia a devenit o jucărie pentru unii care stau în occident, unii la studii, alţii parohi la parohii, care îşi însuşesc convingeri şi învăţături străine de credinţa lor şi ne prezintă nouă pseudo-argumente de parcă pe parcursul a 2000 de ani, nu s-au găsit nici un ierarh înţelept, nici un preot vrednic şi învăţat, nici un duhovnic iscusit şi înţelept, decât aceştia să vadă ceea ce văd în ortodoxia aceasta „învechită”.

Se tot miră şi se întreabă, ce văd ortodocşii de ţin atâta timp adevărul neschimbat. Sunt orbi şi surzi. Dau vina pe duhovnici că-i ţin pe ortodocşi în obscurantism, descalificându-i pe marii duhovnici în termeni jignitori. Vină au şi cărţile de cult care ar trebui modificate după a lor socotinţă. Vina o mai poartă canonicitatea cu care operează ortodoxia, canoanele sunt vechi şi nu mai corespund cu timpul, de care n-ar mai trebui să ţină cont. Sfinţii Părinţi în opinia lor majoritata au fost nişte „bătrâni inculţi” pentru că nu erau şcoli pe vremea lor. Ascultarea de Sfânta Biserică (Sf. Sinod) o pun la îndoială că ar mai fi „sfânt”. Fel de fel de aberaţii cu care tulbură liniştea în biserici, semănând confuzie că poate va avea vreun impact.

Tocmai această realitate de care se mira, poate descoperi o altă realitate, că Biserica Ortodoxă deţine Adevărul pe care l-a păstrat nealterat, iar Adevărul-adevărat, nu se schimbă niciodată. Mă întreb în ce să se schimbe? În minciună? Dacă schimbăm adevărul îl schimbăm pe Dumnezeu, El este Calea, Adevărul şi Viaţa [279].

**

De o săptămână şi ceva duc o luptă cu nişte duhuri ale necinstirii Locaşului lui Dumnezeu (Biserica) şi ale lucrurilor sfinte, venite dinspre unele persoane care ar fi trebuit să fie în slujba lui Dumnezeu, învăţând poporul aşa cum îndeamnă Proorocul Iezechil:  “Preoţii, trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să lămurească ce este curat şi ce este necurat” [280].  Mă refer nu numai la preoţi, cu toate că sunt destui, chiar unii care reformează ortodoxia, o înnoiesc, o modernizează după omul modern şi contemporan, dar, a mai apărut o pătură, care mi se pare foarte periculoasă în a denatura adevărurile de credinţă şi duhovnicia “laici cu teologie”, care se pun în locul păstorului. Fără a fi preoţi, fără a fi duhovnici, fără a li se încredinţa de către episcop vreo turmă sau misiunea de a învăţa pe cineva, dau sfaturi contradic-torii pe internet, prin reviste, ziare,la scaunul de spovedanie, la amvon şi pe unde apucă, anulând din conştiinţa credinciosului, mai cu seamă, din conştiinţa femeii buna cuviinţă şi respectul faţă de lucrurile cele sfinte. Anulând din conştiinţa femeii starea în care a pus-o Dumnezeu după căderea din Eden, de a fi supusă, smerită şi ascultătoare.

Pentru supunere, smerenie şi ascultare, Dumnezeu i-a dat Evei dureri de naştere şi necuraţie în trup. Vedem că în Eden a trebuit să facă o ascultare, iar după cădere i-a dat Dumnezeu mai multe ascultări care să le transmită la toate urmaşele. Dumnezeu a înmulţit ascultările ei, fiind direct proporţional cu starea morală în care se află.

Aceşti pseudo-teologi vin cu argumente puerile şi uşoare, contrazicând Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.


[274].- Maica Vassa Larina din Rusia, doctor în telogie protestantă şi profesor la Facultatea de Teologie Protestantă din Viena.
[275].- Ierom. Petru Pruteanu, din Corlăţeni, raionul Bălţi, Republica Moldova. Actualmente, trăieşte în Cascais Diocese of Korsun. Administratorul site http://www.teologie.net
De fapt susnumiţii, fiind monahi, nici nu au ce căuta în lume ca să o smintească, nici să se preocupe în mod deosebit de internet insistând pentru susţinerea „feminismului”, au renunţat la lume de bună voie prin depunerea monahal.
[276].- Cum este Ardealul unde ponderea protestantismului şi a catolicismului este mare, a fost sub dominaţia seculară şi influenţa acestora.
[277].- I Timotei 6,3-5.
[278].- Pr. Argatu V. Ioan, ”Despre Arhimandritul Ilarion Argatu: mărturii, fapte şi minuni” 2011, Edit. Mila Creştină.
[279].- Ioan 14,6.
[280].- Iezechiel 44, 23.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s