Termenii: ECUMENIC si ECUMENISM (lamurire)


10371953_762853107078291_760493647010572610_n

Termenul de “Ecumenic” vine din grecescul “οικουμενις” prin traducere înseamnă – universal – [316] sau – Investit cu autoritate exstinsă asupra întregii Biserici care are caracter universal – [317] sau – a toată lumea; Sobor Ecumenic, la care au asistat episcopi din toată lumea [318]. Alţi autori consideră că este un termen preluat din limba franceză – “oecumenique”.

Termenul de “Ecumenic” a fost folosit începând din primele secole creştine de Biserica Ortodoxă, numind cele 7 Soboare sau Sinoade ale Sfinţilor Părinţi cu adaosul de ecumenic, pentru a exprima caracterul universal al Sinoadelor “a toată lumea”. Mai precis, în anul 586 s-a configurat titlul “ecumenic” în timpul păstoririi Patriarhului Ioan (582-595). Până atunci nu era cunoscut termenul de ecumenic [319].

La cele 7 Sinoade Ecumenice, au participat întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe existente în lume. De exemplu: La Sinod I Ecumenic (Niceea 325) au participat 318 Sfinţi Părinţi din toată lumea (mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi şi sfinţii stareţi şi monahi); la Sinodul II Ecumenic (Constantinopol 381) au participat un număr de 150 de părinţi episcopi din toată lumea; la Sinodul III Ecumenic (Efes, 431) au participat un număr de 190 Sfinţi Părinţi; la Sinodul IV Ecumenic (Calcedon, 451), au participat un număr de 450 de ierarhi; la Sinodul V Ecumenic (Constantinopol, 553), au participat 165 de episcopi; la Sinodul VI Ecumenic (Constantinopol, 681), au participat 174 episcopi; (Sinodul II Trulan sau V-VI Ecumenic, 692, au participat 240 episcopi); la Sinodul VII Ecumenic (Niceea, 787), au participat 336 episcopi.

Termenul de “Ecumenic” a fost folosit în Biserica Ortodoxă cu 500 de ani înainte de Marea Schismă de la 1054. Până la această dată, Biserica Catolică, care purta denumirea de Biserica de Apus, era împreună cu Biserica de Răsărit (Ortodoxă) cu nimic deosebindu-se. Singura problemă a Bisericii de Apus (Catolică) era să deţină supremaţia la conducerea întregii Biserici, ceea ce a dus până la urmă la ruptura (schismă) între cele două Biserici, provocată voit, în exclusivitate de Biserica de Apus prin “Bula de Excomunicare” împotriva Bisericii de Răsărit, emisă de Papa Leon IX, pe care a trimis-o prin delegaţia sa formată din: Cardinalul Humbert, cancelarul Frederic şi Arhiepiscopul Petru de Amalfi.
În anul 1054 Patriarhul Ecumenic (patriarhul tuturor bisericilor ortodoxe) era Mihail Cerularie.

La data de 16 iulie 1054, cardinalul Humbert aruncă pe Sfânta Masă din Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, în timpul Sfintei Liturghii, bula de excomunicare a Bisericii de Răsărit cu anatemă. Şi, astfel reuşeşte diavolul să rupă Biserica în două.
Odată ce a început să stăpânească Biserica de Apus (Catolică) duhul schismei, i-a dat şi duhul ereziei, îndepărtând-o tot mai mult de a mai fi adevărata Biserică. Din acest moment, Biserica Catolică intră în decădere, din ce în ce mai mult şi aşa apar în sânul ei noi schisme.

Se ridică personalităţi care vor să facă reforme în Biserica Catolică, prereformatori şi reformatori, şi care reuşesc să rupă Biserica Catolică în mai multe formaţiuni sau confesiuni protestante: John Wycliffe (+1384), Jan Hus (+1415), Girolamo Savonarola (+1498), Martin Luther (+1546), Ulrich Zwingli (+1531), Jean Calvin (+1564) şi Reforma Anglicană (1553-1558).

*

Începând din anul 1920, ia fiinţă Mişcarea Ecumenică sau ECUMENISMUL, în care se încearcă o unire între Biserica Catolică şi Bisericile Reformate sau Protestante ce s-au desprins din ea. Astfel, iau fiinţă câteva organisme care să aibă ca sarcină această unire: Consiliul Ecumenic al Bisericilor (1948); Conferinţa Bisericilor Europene (1959).

La început, Biserica Ortodoxă şi celelate biserici nu au făcut parte din aceste organisme, privind doar unirea Bisericilor Protestante cu cea Catolică. Biserica Ortodoxă a fost primită mai târziu doar ca observatoare, fără să se amestece în demersuri. Mai târziu a fost cooptată şi ea. Nu are ce căuta Biserica Ortodoxă în această Mişcare Ecumenică sau Ecumenism.

Termenul de ECUMENISM exprimă “tendinţa de unire a tuturor bisericilor creştine într-una singură”. Termenul folosit până la 1054 pentru a reprezenta o Biserică Adevărată, iată că s-a pervertit şi se foloseşte nejustificat la mişcarea de unire între confesiunile protestante cu cea catolică.

Biserica Ortodoxă nu are ce căuta atâta timp cât Bisericile Protestante şi cea Catolică sunt sub schisme şi erezii şi nu renunţă la ele. De aceea şi termenul de “ecumenism” se identifică cu cel de “erezie”. Atâta timp cât nu se renunţă la ereziile pe care le propovăduiesc, fiecare dintre bisericile protestante în frunte cu cea Catolică, nu se poate realiza o unire adevărată şi viabilă, nici între ele şi nici cu Biserica Ortodoxă.


[316].- Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, de Ene Branişte, 2001, pg.147.
[317].- Dicţionar religios, de Pr. Ioan M Stoian, 1994, pg. 114.
[318].- Dicţionarul Enciclopedic, 1948, pag. 450.
[319].- Orologiu,Bucueşti 1896, retipărit de Alexandria în 2003, cu denumirea “Ceaslovul cel Mare,” pag. 544.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s